Complicated Freak [H.S.]

8

                          -"Mai repede, te rog, simt ca o sa mor!" se aude vocea blondei din baie, ecoul facand pentru mine lucrurile mai dramatice. M-am incaltat aproape cu viteza luminii si am trantit usa dupa mine imediat cum am iesit din apartament. Incercam sa ma grabesc pentru ca oarecum ne aflam in situatia asta din cauza mea. Am uitat sa cumpar absorbante cand am facut cumparaturile lunare. Si suportam consecintele . Pe langa faptul ca trebuia sa merg pe jos pana la cel mai apropiat magazin,afara era trecut si de ora 9 jumatate. Nu imi placea sa ies singura, noaptea din campus, sau  sa ma plimb pe aici noaptea, imi permiteam sa fac asta doar cand ieseam cu Blake sau cu oricine care facea parte din grup. Insa, asta era o situatie ce necesita intr-adevar sacrificiul unei persoane, nu-i asa? 

                     Era o noapte chiar frumoasa, aproape calduroasa si spre surprinderea si supararea mea nu era nimeni pe afara. Asta ma deranja teribil de tare. Atmosfera era putin sinistra si dintr-un motiv necunoscut mie imi placea. Uneori ma gandesc daca ar trebuii sa imi fac un control psihiatric, par a fi o bipolara. Ieri eram atat de pornita sa ma cert cu Harold insa cand am ajuns in fata faptului implinit m-am retras, asa s-a intamplat si in liceu cand intr-o zi am decis sa imi marturisesc sentimentele fata de cel mai popular baiat din scoala, insa a doua zi i-am zis ca il urasc, probabil asa sunt eu, putin nehotarata sau nebuna. 

               Mi-am scuturat capul, cand mi-am dat seama ca incetinisem pasul din pricina gandurilor. Fara sa imi dau seama am ajuns la magazin. Am cumparat o groaza de ciocolata, pastile si absorbanetele de care aveam nevoie si am pornit intr-un pas alergator spre casa. Nici nu stiu cum am observat ca un tip ciudat ma urmarea. Incepusem sa amerg din ce in  ce mai rapid pentru ca mi-am dat seama ca tipul chiar ma urmarea. Nu ii puteam vedea fata  pentru ca era acoperita. Cand am simtit ca lucrurile deveneau serioase am inceput sa alerg in adevaratul sens al cuvantului. Ma simteam obosita, simteam cum aveam sa cedez daca nu gaseam o solutie rapid. Cand eram mai mica, imi doream sa fiu rapita, pentru ca citeam foarte mult astfel de carti. In care victima se indragosteste de rapitorul misterios si foarte atragator in final sfarsind prin a fi o familie fericita. Eram un copil nu prea inteligent, nici acum nu prea sunt pentru ca am iesit afara la zece si ma asteptam sa ajung acasa cu bine.

             Deodata, salvarea mea a venit de unde ma asteptam mai putin. L-am observat pe Harold stand pe o banca ,singur si destul de linistit. Fara sa ma mai gandesc a doua oara am alergat spre locul unde statea si m-am asezat indecent de aproape de el inconjurandu-mi mainile in jurul sau. Mi-am ingropat fata in materialul tricoului pe care il purta si incercam sa imi calmez ritmul cardiac pentru ca simteam ca inima imi iese din piept. Fostul meu presupus rapitor disparuse cand a observat ca m-am asezat langa Harold. El nu a avut absolut nicio reactie doar se uita la mine de parca vazuse o fantoma. M-am departat instant de el cand mi-am dat seama ca nu mai eram in primejdie, asta daca nu urma el sa devina chestia care urma sa imi aduca sfarsitul.

        Am oftat un timp indelungat , pana am decis sa ii spun ceva. El doar statea pe banca, tacut. Doar fuma si ofta ocazional. Pauza asta de meditare mi-a dat oportunitatea de a-l observa mai bine pe el. Era imbracat doar intr-un tricou alb si niste pantaloni skinny ca de obicei. Avea o multime de tatuaje, la prima vedere destul de nesemnificative insa precis au o insemnatate ceva mai profunda pentru el. Lucru pe care l-am observat la el este ca pare o persoana tacuta, foarte tacuta. O persoana normala ar fi vorbit cu alta persoana de altfel cunoscuta intr-un interval de 15 minute.Nu, el doar fuma si statea cu capul in pamant. Ma simteam putin invizibila.

  -"Multumesc, cred" deschid eu o conversatie care nu parea a duce intr-o directie buna. Tot ce voiam era sa scot macar un cuvant din gura lui.

   A stat o secunda in plus cu capul in pamant  dupa care si-a indreptat postura si si-a fixat privrea pe mine, asa cum o face de obicei.

     -Stii, mi-ar fi fost de ajuns sa imi spui macar un "ok" spun si imi aplec capul in pamant. Imi doream atat de mult sa-l fac sa vorbeasca. 

    -"Daca nu vorbesti, macar ma duci acasa, cred ca stii unde stau" spun cand mi-am dat seama ca am zabovit mai mult de 20 de minute in loc sa merg spre casa, unde Betty ma astepta ,cred destul de nervoasa. M-am ridicat de pe banca si am luat-o la pas. A mai stat aproximativ vreo cinci secunde si s-a ridicat urmandu-ma. Si-a dres vocea si a continuat sa mearga. Spre surprinderea mea mi-a facut semn spre plasa cu alimente. Initial credeam ca vrea sa ii dau mancare insa voia doar sa o care pentru mine. Am zambit stramb cand mi-am dat seama ca asta era un gest frumos din partea lui. 

   -"Sunt Amelia, dar cred ca stiai asta" spun incercand sa-l fac sa scoata naibii cateva cuvinte dintre buzele alea perfecte. Stiam ca era capabil sa vorbeasca, si inca cum.

-"Bine, nu vorbesti, am sa vorbesc eu pentru amandoi. Deci, ce fel de muzica iti place ? Mie imi place muzica alternativa si indie banuiesc ca tu asculti rock, dupa cum arati si cum te comporti. Si, de ce ai venit la actorie, stiu ca trebuie sa vorbesti ca sa fii actor,nu? Eu am venit pentru ca este pasiunea mea de o viata. Imi place atat de mult." conversez eu , insa el nimic, parca era un mort viu.  As mai fi continuat discutia daca nu as fi ajuns acasa. 

-"Ei bine, Haz mi-a facut placere sa vorbesc cu mine pentru tine, multumesc, sa ai o seara placuta in continuare" spun si ii iau plasa dintre degete apoi urc scarile fara sa ma mai uit inapoi.

         -" Unde ai fost?De ce ai intarziat atat?" ma intampinat blonda care era rosie la fata, la propriu. 

        -"Poftim, si scuza-ma ca era sa fiu rapita, dar nu conteaza" spun si ma indrept spre camera mea in timp ce i-am aruncat pe undeva plasa cu ceea ce cumparasem. M-am trantit in pat. El era in capul meu. Imaginea lui din seara asta imi bantuia gandurile. Era imbracat obisnuit, avea parul asezat valvoi in cap ca de obicei si fuma. Asta era Hazz, un punker nu prea vorbaret. Niciodata nu am fost atrasa in felul ala de vreun punker, insa el cred ca mi-a schimbat viziunea.Era al naibii de atragator, mai ales cand ma privea asa cum o facea.