Nu mă săruta - Vol I (finalizat)

Capitolul II

       Cobor de pe scenă, unde Sofia și Sarah sunt în extaz. Mă primesc cu pupici și îmbrățișări, sărituri și chicote.

       — Ce ai putea să îți mai dorești? Doamne, cât te invidiez.

       — Și eu! Maluma Baby!

       — Da, Maluma... Ce aș putea să îmi mai doresc? spun cu lacrimi în ochi.

       — Oh, uite, plânge de fericire, spune Sofia, și își încolăcește brațele în jurul meu.

       — Vreau și eu, poate se ia norocul și pe mine, adaugă roșcata mea iubită când se alătură în îmbrățișare, poate îmi cântă și mie Maluma, poate mă sărută, continuă.

       — Plecăm? întreb fără chef.

       — Cum să plecăm? Mai este din concert, iar apoi petrecerea de după, îmi zice Sarah cu o sprânceană ridicată.

       — Rămâneți voi, ne vedem după. Nu mă simt prea bine.

       Mă desprind de ele și înaintez cu greu prin mulțime. După minute bune de luptă cu înghesuiala, reușesc să ies pe holul stadionului. Intru într-o toaletă pentru femei. Ciudat, e goală. Ai zice că la miile de fete prezente, or fi câteva care au nevoie și pe aici, dar totuși sunt singură. Mă îndrept spre chiuveta deasupra căreia este o oglindă. Imaginea care mi se relevă nu e plăcută, lacrimile au făcut rimelul să se întindă, ochii îmi sunt roșii.

       Sprijinită cu mâinile de chiuvetă, îmi las sentimentele să se întindă pe chip. Lacrimi fierbinți mi se rostogolesc din ochi, îmi udă obrazul, îmi cad pe mâini. Plâng pentru ignoranța de care am dat dovadă crezând că el ar putea să mă iubească așa cum îl iubesc eu, pentru naivitatea de a-mi face vise imposibile.

       Pornesc apa și îmi spăl fața plânsă. Apa rece îmi curăță nu doar negreala de pe obraz, ci și sufletul trist.

       Sunetul telefonului mă face să tresar. Privesc ecranul, este Sofia, nu vreau să răspund, dar o fac totuși.

       — Aylin, unde ești? se aude vocea panicată a prietenei mele.

       — Sunt la baie.

       — Ești in regulă? Noi suntem afară. Vii aici sau venim noi la tine?

       — S-a terminat concertul?

       — Scumpo, suntem aici pentru tine, dacă s-a terminat pentru tine, s-a terminat și pentru noi.

       Inima mi se înmoaie, când îmi dau seama, din nou, cât de mult mă iubesc prietenele mele.

       — Ce s-a întâmplat? De ce ești tristă? mă întreabă în cor când ajung afară.

       — Nu s-a întâmplat nimic, am fost doar copleșită de emoții.

       — Ești sigură că este doar asta?

       — Da, sunt, răspund forțând un zâmbet pentru a le liniști pe ele.

       — Concertul este aproape gata, mergem la petrecere?

       Ezit o clipă, sunt împărțită în două, o parte din mine își dorește cu ardoare să meargă, să mai fure o clipă cu el, dar cealaltă știe că nimic bun nu poate ieși din asta.

       Decid să nu le stric și lor seara, au făcut un efort mare pentru a-mi oferi surpriza asta, așa că accept, mergem la after-party.

       Nu am chef de dans, le las pe ele pe ring și mă retrag la bar, un Martini mă va ajuta cu siguranță. Barmanul mă privește cu neîncredere. Știu că par mai mică decât sunt. Îi arăt buletinul, înainte să mi-l ceară.