Nu mă săruta - Vol I (finalizat)

Capitolul VI

Perspectiva lui Juan Luis

       — Îți mulțumesc pentru această seară, îi spun și o sărut cu drag.

        — Și eu ție, a fost totul minunat, îmi răspunde și obrajii i se colorează din nou.

       E atât de frumoasă în inocența ei. Nu doar chipul angelic și buzele divine mă atrag ca un magnet, ci fâstâceala asta, faptul că nu pare să înțeleagă cât de mult o plac.

       E reală.

       E tot ce puteam cere și mă simt binecuvântat, că am avut norocul să o întâlnesc.

       — Aș vrea să nu plec... Îmi va fi dor de tine, spun plimbându-mi degetele pe obrazul ei fin.

       Nu-mi răspunde, dar nici nu e nevoie, pot să văd în frumoșii ei ochi, tristețe.

       — Vino cu mine!

       — Nu pot, răspunde simplu.

       — Ești sigură?

       — Da... Am cursuri, examene... Dar este în regulă, două săptămâni trec repede, nu?

       — Da, iubita mea, trec repede, dar acum că te-am găsit, mi-e frică să te las singură atâta timp, dacă mi te fură cineva?

       Râde, se ridică pe vârfuri și mă sărută.

       — Dacă în optsprezece ani nu m-a furat nimeni, eu zic că sunt în siguranță.

       — Să fii cuminte și să mă aștepți, da? Vorbim la telefon.

       Îmi răspunde afirmativ, iar după încă un sărut dulce, care să îmi astâmpere dorul pe următoarea perioadă, mă îndrept spre mașină și pornesc spre aeroport.

~~~~~~~~~~

       — Ești bine? Pari distras, mă întreabă, Diego Velacruz, managerul meu, după repetiția pentru concert.

       Are dreptate, nu-mi stă gândul aici. Fac un efort să mă concentrez, dar nu-mi iese.

       — Da, sunt bine, puțin obosit.

       — Și cum o cheamă pe "oboseala" asta a ta? râde scurt, trecând o mână pe după umerii mei. Sau nu mai știi?

       — Este doar oboseală, nu am dormit deloc azi-noapte, spun, evitând să pronunț numele iubitei mele, care îmi zburdă prin minte în fiecare clipă.

       Nu insistă și îi sunt recunoscător pentru asta. Oricum, starea mea nu este chiar așa anormală, am deseori zile în care energia îmi lipsește cu desăvârșire, doar că de obicei zilele astea vin după nopți de alcool și sex.

       Acum însă, m-am îmbătat doar cu imaginea ei și cu parfumul de vanilie, în care era îmbrăcată pielea ei catifelată.

       Cânt mereu despre iubire, dar până la fetița asta, nimeni nu a reușit să îmi trezească astfel de sentimente.

       Îmi place.

       "Mai este puțin și trebuie să urc pe scenă, aș vrea să fii aici", îi scriu într-un mesaj și aștept emoționat ca un țânc, răspunsul, care nu întârzie să apară.

       "Și mie mi-e dor de tine, te sărut și te aștept."

       După ce începe concertul, atmosfera creată de toți cei care sunt aici pentru mine, mă prinde și reușesc să mă bucur de moment. Uit pentru o perioadă de dor.

       Când vine partea din concert, care obișnuia să fie preferata mea, simt o strângere de inimă, dar după o discuție cu Diego, am înțeles că nu pot să o elimin din show.

      "— Nu voi mai urca pe nimeni pe scenă, de acum încolo.

       — Ba normal că o vei face! Este semnătura ta și crede-mă, trei sferturi din fetele din sală sunt aici pentru asta.

       — Semnăturile se pot schimba, iar fetele vor veni și fără momentul sărutului, am încercat să-mi argumentez dorința.

       — Juan Luis, nu discutăm! Momentul rămâne! Știu că ți s-au aprins călcâiele pentru cineva, să nu crezi că nu am înțeles asta, dar nu te las să-ți arunci cariera pentru nici o fătuță! mi-a spus răstit.

       — Du-te naibii! Vrei să insinuezi că asta mă face pe mine? Am muncit atât, iar acum îmi spui că muzica mea nu înseamnă nimic? urlu la rândul meu, exasperat de atitudinea lui.

       L-am văzut numărând în gând, asta face când este nervos și încearcă să își adune gândurile.

       — Ascultă-mă, mi-a spus mult mai calm, muzica ta e bună, știi și tu asta, o știu și eu, o știe toată lumea, dar lumea e artificială, orice se vinde pe iluzii, un ambalaj frumos o face mai atrăgătoare, iar disponibilitatea ta e o mină de aur. Nu-ți zic să nu-ți trăiești povestea de iubire, fă-o, ești tânăr, înțeleg, dar fă-o departe de ochii lumii și nu schimba lucrurile care te-au adus în topuri.

       A făcut o pauză, probabil pentru a-mi da șansa să vin cu contraargumente, dar nu am făcut-o, într-un fel îi dădeam dreptate.

       — În intimitate puteți fi cum vreți voi, în public însă tu ești liber, lipsit de obligații, înțelegi? a continuat, iar eu am confirmat, cu o mișcare afirmativă din cap."

       Totul este normal, cu excepția faptului că sărutul s-a transformat într-un pupic pe obraz. Diego a acceptat forma aceasta de compromis.

       Zilele trec repede, sunt fie pe drum, fie în concerte sau la interviuri.

       Momentele libere mi le petrec la telefon cu Aylin, care îmi devine din ce în ce mai dragă. Mă fascinează viața ei simplă, libertatea de care se bucură.

       E ultimul concert, după care un interviu scurt, în direct, la televiziunea națională, apoi pot fugi în brațele ei.

~~~~~~~~~~

       — E un moment minunat să fii Maluma, nu? Toată lumea te iubește, fetele sunt înnebunite după tine, trebuie să recunosc că și eu sunt printre ele, mă ia tare reportera, cu confesiuni cel puțin ciudate.

       Zâmbesc într-o parte.

       — Da, cariera mea este pe o curbă ascendentă și nu pot decât să mă bucur de asta.

       — Poate, îmi cânți și mie și la final, cine știe, mă săruți, continuă interviul total lipsit de profesionalism.

       — Trebuie doar să vii la concert și, cine știe... oricum, după cum spuneam, mă bucur enorm să văd sălile pline, asta mă motivează zi de zi, încerc să schimb subiectul.

       — Dacă despre carieră știm tot, povestește-ne despre viața amoroasă, există vreo domnișoară norocoasă?

       Ezit o clipă, apoi îmi amintesc cuvintele lui Diego.

       — Nu... Sunt liber, fără relații sau obligații, îngân scurt și forțez un zâmbet.

       — Ați auzit fetelor, cel mai râvnit băiat este încă burlac, poate îmi încerc și eu norocul, spune cu un zâmbet fals, pe fața mult prea fardată.

       Mă bucur că s-a terminat și în drum spre aeroport, o sun pe Aylin.

***
Mulțumesc pentru ochișori. Dacă-ți place, nu uita de steluțe.