Nu mă săruta - Vol I (finalizat)

Capitolul V

       Ne plimbăm pe faleză, luna reflectată în apă, creează o lumină blândă, care îi mângâie chipul perfect. Sunetul valurilor care se sparg la mal, îmi încântă auzul, mereu am iubit oceanul.

       Niciodată însă, atât de mult ca acum.

       Îmi simt pielea arzând, unde mâna lui se odihnește, pe mijlocul meu. Ridic ochii spre el, încerc să îmi întipăresc imaginea lui în minte, oricum în inimă este deja... pentru totdeauna.

       — Vezi ceva ce îți place? mă întreabă, cu un zâmbet cald și o sprânceană ridicată, când îmi surprinde privirea blocată pe el.

       Mă înroșesc ca o tomată. Sper ca lumina rece, să ascundă asta.

       — Da, îi răspund întorcând privirea spre apă, uite cât de frumos se scaldă razele lunii în imensitatea de apă.

       Râde și mă strânge la pieptul lui.

       — Ești o enigmă pe care abia aștept să o deslușesc, spune și-mi depune un pupic scurt pe frunte.

       — Nu-ți place peisajul? întreb inocent, în timp ce ne reluăm plimbarea. Hmm... Dacă apa nu te încântă, măcar cerul plin de stele, trebuie să îți placă.

       — Îmi place apa, cerul, luna, stelele, briza, îmi place chiar și cățelul acela care pare că tocmai a scăpat de o greutate, spune amuzat, dar știi ce-mi place cel mai mult?

       Ridic din umeri și aștept să continue.

       — Tu, îmi placi tu, cel mai mult.

       Ne oprim, mă prinde de mâini și mă întoarce cu fața spre el. Privirea întunecată și senzuală îmi trimite fiori pe șirea spinării, înghit în sec.

       Simt cum mi se usucă gura și-mi trec limba peste buze, în încercarea de a le umezi.

       — Nu face asta! spune apăsat.

       — Ce am făcut?

       — Nu mă provoca să te sărut, când mi-ai spus că nu îți dorești să o fac.

       Stai. Cum? Ce?

       În primul rând îmi doresc să o facă, Doamne, tânjesc după sărutul lui, cum o face o floare după razele soarelui. Iar apoi, cu toate astea, nu încercam să îl provoc.

       — Îmi pare rău, eu nu... încerc să explic, dar mă întrerupe.

       — Nu trebuie să îmi explici, înțeleg, sau încerc să o fac. Mă anunți dacă se schimbă ceva.

       S-a dus atmosfera, am stricat un moment perfect și nici măcar nu știu ce am făcut. Corpul meu pur și simplu capătă voință proprie în preajma lui, e vina mea că inima a început să se zbată și plămânii încercau să îi ofere oxigenul de care avea nevoie, uscându-mi buzele? Plus de asta, aerul sărat a ajutat la provocarea situației.

       Of, de ce a înțeles totul pe dos?

       Mă mint singură, încercând să îmi caut scuze, dar știu prea bine care este problema. Știu că prima noastră întâlnire, l-a lăsat cu impresia că nu-mi doresc atingerea buzelor lui, iar faptul că nu i-am explicat de ce am făcut asta, a lăsat lucrurile atârnate cumva.

       — Juan Luis? încerc să îi atrag din nou privirea, care acum este rece, nu mai are nimic din afecțiunea de mai devreme.

       — Da, spune cu un oftat.

       — Vreau...

       O sclipire de curiozitate, îi apare în ochii negri ca noaptea.

       — Vreau să îți explic.

       — Te ascult.

       —Eu nu am zis că nu-ți vreau sărutul, era vorba doar de momentul acela, acolo, pe scenă... mă bâlbâi și oftez la rându-mi.

       Nu spune nimic, doar se apropie de mine și mă cuprinde în brațe. Văd furtuna din ochii lui, cum se risipește, calmul luându-i locul.

       Îmi blochez privirea în a lui și continui explicația, simt că merită să știe tot, este ireal faptul că are impresia că nu îl doresc.

       — Am visat ani, la buzele tale, iar acolo, pe scenă, am înțeles că pentru tine ar fi fost un simplu sărut pe o listă, în timp ce pentru mine ar fi însemnat totul, rostesc grăbit.

       Mă ridică în brațe și mă rotește, îl simt relaxat și îl ador așa. Nu îmi pasă dacă peste o zi, două, o săptămână se va termina totul, vreau să mă bucur de el, atâta timp cât îl am lângă mine.

       — Ai făcut vreodată baie în mare, noaptea? mă întreabă, cu un zâmbet năstrușnic pe chip.

       Nici nu apuc să zic bine că nu, își trece o mână pe sub genunchii mei și ținându-mă strâns în brațe se îndreaptă cu mine spre apă. Îi încolăcesc gâtul cu brațele. Ajungem îmbrăcați în apa rece, care sfârâie la atingerea cu pielea mea în flăcări.

       Mă lasă pe picioarele mele, dar continui să îmi țin mâinile pe pielea lui fină, lăsată la vedere de cămașa deschisă la primii doi nasturi.

       — Deci, dacă vreau să te sărut, nu mă refuzi din nou? întreabă cu privirea pe buzele mele, peste care își trece un deget.

       — Nu.

       — Sigur? întreabă șoptit și se apropie de mine astfel încât respirăm același aer?

       Îmi mișc capul în semn de "da", ca răspuns. Ar fi peste puterile mele să mai articulez vreun cuvânt. Pulsul mi-e din ce în ce mai accelerat și-l simt în buzele pe care le mușc, fără milă.

       Sunt însetată de atingerea lui, dar el preferă să continue cu tachinarea.

       O merit, știu.

       Nu pot însă să mai aștept, umplu spațiul dintre noi și-mi lipesc gura de a lui. E dulce, moale și umedă. Îmi primește sărutul cu poftă și-l adâncește. Mă lichefiez în brațele lui și savurez fiecare senzație pe care mi-o provoacă. Fiori și fluturași se joacă în stomacul meu, nici în cel mai frumos vis nu puteam să îmi imaginez tot ceea ce mă face să simt.

       Îl iubesc.