Nu mă săruta - Vol I (finalizat)

Capitolul XVIII

       — Nu-mi vine să cred că suntem aici! exclam și-i sar în brațe.

       — Te ador, iubito, spune printre săruturi. Vom fi mereu oriunde vrei tu, dar împreună.

       Îmi place planul lui, săptămânile departe de el au fost un calvar. Am încercat să-mi ocup timpul cu planificarea excursiei, dar gândul îmi era mereu la el.

       Sofia nu a putut veni, are examene importante, Sarah, în schimb, a sărit într-un picior când i-am propus o excursie în Africa. Ea e la fel de îndrăgostită ca și mine de tigri, iar așa vom avea ocazia să-i vedem în mediul lor.

       Singura parte negativă este prezența lui Zegeb, care din acea seară, mă privește mai urât ca niciodată. Ne-am mai întâlnit de câteva ori, accidental, dar am ocolit subiectul, am schimbat doar câteva cuvinte de complezență. Chiar și așa, pot să simt în permanență amenințarea din ochii lui.

       — Și eu vă iubesc, ne întrerupe Sarah momentul, sărind să ne îmbrățișeze.

       Mă încântă felul în care s-au apropiat atât de repede. Sunt amândoi oameni sinceri și deschiși, iar asta a făcut prietenia dintre ei să se lege mult mai repede decât aș fi crezut.

       — Pe mine mă iubești, glumesc cu o sprânceană ridicată, el îți e doar simpatic.

       — Geloasă mică, zice râzând. Da, pe tine te iubesc, completează.

       Dacă nu mi-ar fi prietenă de-o viață și nu aș avea încredere deplină în el, chiar aș putea fi geloasă.

       Ne luăm bagajele din mașină și intrăm în casa pe care Juan Luis a închiriat-o pentru noi. E impunătoare, living-ul ar încăpea cu lejeritate toată casa mea.

       — Voi avea nevoie de GPS pentru a ajunge la baie... spun cu privirea pierdută pe tot luxul care mi se desfășoară în fața ochilor.

       — Cum altfel am putea avea intimitate? întreabă complice.

       Obrajii mi se colorează, las ochii în jos când înțeleg de ce vrea intimitate.

       — Hai, să vedem care unde ne instalăm, nu avem nevoie de descrieri a nopților voastre de pasiune, îl aud pe Zeheb zicând plictisit.

       — Să-ți cauți o cameră foarte departe de a noastră, altfel poate auzi mai mult decât descrieri, râde Juan Luis și-l lovește cu pumnul în umăr.

       Asta și face, își alege o cameră la parterul vilei, aproape de camera Sarei, dar în colțul opus de noi, care suntem la etaj. Totul e desprins din reviste, dormitorul decorat în stil medieval, cu un pat cu baldachin în mijlocul camerei, te invită la cele mai ascunse fantezii.

       — Nu te-am întrebat, spune când ajungem în cameră, voiai un dormitor separat?

       — Da, nu prea vreau să stau cu tine... răspund încet.

       Il văd încruntat și nedumerit.

       — Vorbești serios?

       Nu mai rezist și izbucnesc în râs, mi-e drag să-l văd cum uneori are dubii în privința faptului că-l ador.

       — Nu, iubitule. Nu vorbesc serios, te vreau mereu lângă mine, zi și noapte.

       Se destinde și mă trage în brațele lui. Îmi prinde buzele între dinți și mă mușcă ușor. O durere dulce care se transformă în fiori îmi migrează de la buza mușcată, până în vârful ultimelor fire de păr. Îmi bag mâna în părul lui și îmi las limba să se joace cu a lui. Îi simt o mână cum își face loc pe sub tricoul meu și când degetele lui îmi ating pielea, un geamăt scurt îmi scapă printre buze. Primește asta ca o invitație și, cu mișcări lente, îmi scoate tricoul, rămânând în sutienul de care scapă repede. E miezul zilei și soarele luminează toată camera. Instinctul îmi dictează să mă acopăr, așa că îmi duc mâinile la sâni.

       — Nu, iubito, ești superbă, spune excitat, lasă-mă să te privesc.

       Înghit în sec și îl ascult, las mâinile pe lângă corp. Îi văd ochii plini de dragoste și înțeleg că sunt cea mai norocoasă fată care a existat în lumea asta mare vreodată.

       Îi ating mâinile acoperite de tatuaje și vreau să văd și restul, prind bluza de la bază și i-o ridic peste cap. Acum suntem egali. Pot să-l ating în voie, el nu are momente de ezitare. Se bucură de fiecare mângâiere.

       Mă ridică și mă așează în patul imens, unde începe un asalt de sărutări. De la buzele mele, care între mușcăturile lui și ale mele și-au dublat volumul, coboară încet spre gât, cu pupici scurți și umezi, apoi spre claviculă, și în final, ajunge la sâni. Îi pot vedea zâmbetul și pofta din privire. Face cercuri cu limba în jurul sfârcurilor, gem și-mi ridic pieptul spre el, cerând mai mult.

       Un ciocănit scurt, apoi ușa deschisă, fără a aștepta un răspuns mă fac să mă acopăr repede cu o pernă.

       Un Zeheb, cu o grimasă de nemulțumire, se afișează în cadrul ușii.

       — Ce naiba? întreabă iritat Juan Luis.

       — Asta aș putea să zic și eu, răspunde sec. Noi vă așteptăm jos și voi... Hai, terminați mai târziu, completează și iese din cameră.

       — Prea mică vila asta, oftează privindu-mă amuzat, data viitoare închidem ușa.

       Aș vrea să văd și eu partea amuzantă, dar am înțeles că prezența lui Zeheb, nu va însemna nimic bun pentru noi. Știu că nu a fost o întâmplare faptul că a intrat peste noi, e planul lui, să ne fie mereu un ghimpe în coaste.

       — Da... spun ezitant, sau așteptăm să fim singuri.

       — Nu știu dacă mai pot aștepta iubito, poate doar până ne întoarcem, trage cu ochiul și îmi pune un pipic pe nas. Vino, ne schimbăm și mergem jos, ne așteaptă tigrii, zâmbește sincer.

       — Mulțumesc, am visat mereu să ajung aici să-i văd.

       — Promit să-ți transform fiecare vis în realitate.

       Coborâm și Sarah ne așteaptă în living. Privirea atotștiutoare pe care mi-o aruncă îmi dă de înțeles că a aflat ce eram pe punctul de a face și vrea detalii, pe care le va scoate cu forța, dacă e nevoi, de la mine, dar asta mai târziu.

       — Unde e Zeheb? întreabă Juan Luis.

       — În mașină, a coborât nervos și a zis că ne așteaptă acolo.

       — Să mergem, zic cu entuziasm, poate îl mănâncă vreun tigru și scăpăm de el.

***
Mulțumesc pentru ochișori. Dacă-ți place, nu uita de steluțe.