"C'mon baby and fuck you" (Louis Tomlinson F.F.)

Capitolul 29.

Nu m-am odihnit toata noaptea, iar asta pur si simplu ma seaca de energie. Eram pe canapeaua din living si nu ma puteam gandi la nimic decat la acea fata de seara trecuta. Vroiam sa il intreb pe Louis despre eea, dar probabil nu imi va spune nimic. Momentan dpar stau si ma gandesc cum o sa reactioneze atunci cand o va vedea  in fata casei, asteptand ca el sa ii deschida usa.

Ochii mei se abtin al naiba de mult sa nu verse cateva lacrimi in momentul asta, dar nu o voi plange pentru asta, pentru el. Cred ca am plans mult din cauza lui, iar asta uneori chiar ma supara pentru ca il las sa ma raneasca in ultimul hal. Mereu sunt cea care plange dupa fiecare baiat, doar pentru ca sunt o fraiera care pur si simplu pune suflet.

Sufletul meu chiar nu mai poate suferi din nou o dezamagire, iar ochii mei nu mai au lacrimi pentru a se scurge. Inima mea se frange cu fiecare dezamagire, iar ochii se usuca cu fiecare lacrima scursa. Ma simt atat de groaznic din cauza lui uneori, incat ma intreb ce am dfacut ca sa il merit pe el. Ma seaca denenergie, ma face sa vreau sa nu stiu ce este iubirea.

-Buna dimineata! -zise el-

Il priveam cum coboara scarile somnoros, trecandu-si mana prin par, pentru a parea mult mai sexi decat poate sa fie in momentul de fata. A venit catre mine, dar singurul lucru pe care l-am facut a fost sa ma indepartez de el. S-a incruntat la reactia mea, dar in momentul asta putin imi pasa de asta. Ceea ce ar tebui sa fie important pentru el, este faptul ca fosta sau actuala lui iubita o sa vina aici.

-Ce este? -zise surprins de reactia mea-

-Nimic. -am zis incet-

-Nu sunt asa de sigur.

Pur si simplu ma face sa cred ca sunt o inutila in momentul asta. Baiatul asta ma scoate din sarite si reuseste mereu sa ma calce pe ultimul nerv. Este al naiba de neplacut pentru mine sa ma comporta asa cu el, in ciuda faptului ca il iubesc.

-Daria! -striga el-

-Ti-am spus de nenumarate ori sa nu mai strigi la mine, nu sunt o papusa care sa iti raspunda. -am inceput sa tip si sa gesticulez in acelasi timp enervata la maxim-

-Nu am tipat la tine iubito. -zise nevinovat-

Atunci cand  a pronuntat "iubito" am simtit cum inima din mine salta de fericire si este ca si cum ar da o mini petrecere impreuna cu celelate organe din mine acum. Se poate sa il iubesc din ce in ce mai mult, dar nu am sa mai fac greseala de a-i recunoaste asta. De aceasta data prefer sa tin pentru mine chestia asta.

-Nu mai vreau asta Louis. Chiar nu mai pot. Inceteaza. -am rabufnit eu.-

M-am ridicat de pe canapea si am inceput sa ma plimb prin camera, dar privirea mea statea atintita catre ceas. Stiam ca Jess trebuie sa apara dintr-un moment in altul, iar Louis sta pe jumatate dezbracat in fata mea, iar eu salivez acum in mintea mea.

-Uite Daria, daca esti nervoasa te rog sa nu iti versi nervii pe mine.

-Nu fac asta Louis. Pur si simplu nu intelegi.

-Pentru ca nu ma lasi sa inteleg.

-Pentru ca nu vrei sa intelegi.

Mi-am spijinit corpul de blatul mesei si pur si simplu ma uitam in gol. Nu suportam sa tipam unul la altul, dar el ma obliga sa fac asta. Mainile lui s-au pus pe o parte si de alta a corpului meu si asta imi facea fiecare muschi din corp sa se incordeze. Niciodata nu am sportat sa nu il indepartez, dar momentan chiar nu vreau sa ma atinga in felul asta pentru ca am sa cedez si o sa il sarut.

-De ce imi faci asta?

-Lasa-ma!

-Cu de dracu am gresit de data asta? -tipa la mine-