"C'mon baby and fuck you" (Louis Tomlinson F.F.)

Capitolul 26.

        Era pur si simplu ciudat ca am avut o noapte linistita, in ciuda cosmarurilor pe care le-am avut in ultimul timp. Pot spune cu mana pe inima, ca noaptea trecuta a fost mai linistita din simplul motiv ca Louis a stat cu mine. Recunosc ca mi-a plaut sa am pe cineva care ma ma tina in brate si sa imi ofere protectie atunci cand dorm.

        Era putin ciudat faptul ca el chiar a facut asta. Nu m-a refuzat. Chiar incep sa ma indragostesc de el, iar uneori ma intreb daca este bine ceea ce fac. Imi este greu sa ma controlez in preajma lui. Imi schimb starile de la una la alta, dar asta din cauza prezentei sale.

        Nu pot controla sentimentele, dar este uluitor cum sentimentele te pot controla pe tine. Oricat de mult te vei opune cu atat mai mult ele te vor acapara si te vor forta, in cel mai rau caz, sa iti recunosti sentimentele. Este ciudat de placut sa spui asta. Este ca si cum te-ai elibera de o povara pe care ai avut-o pe cap toata viata.

        Nu vreau sa ii marturisesc ceea ce simt. Nu stiu daca asta este bine pentru mine, mai ales pentru el. Mi-a dovedit ca simte ceva pentru mine, iar asta ma incata, dar pe de alta parte nu sunt sigura de sentimentele lui fata de mine

        -Buna dimineata! –spune si vine spre mine-

        M-am uitat la el si am vazut. Avea o sclipire in ochi, atunci cand si-a asezat mainile pe soldurile mele. E ciudat, dar mi-a placut si mie.

        -Buna dimineata si tie! –am spus-

        -Sper ca ai dormit bine ieri. Te-ai mai rasucit si ai vorbit putin in somn.

        -Am vorbit in somn?

        -Da. Erai chiar amuzanta.

        Acum imi vinea sa intru in pamant de rusine. Stiu ca e ciudat, dar eu stiu ca vorbesc in somn. Aveam obrajii inrositi de rusine, dar cand i-am auzit rasul parca m-am linistit, stiind ca este amuzat.

        -Dari’! –tipa Sabi’, coborand de pe scari.-

        O priveam si nu imi puteam imagina de ce fata ei este asa de alba. Probabil iar ii este rau si sta ca in ultimul moment.  Ma enerveaza cand face asta, iar intr-o zi am sa o bat.

        -A cazut asta din dulapul meu. –spune si intinde o bucata de material-

        Ma uitam atat de atent la bucata de material din mana lui Sabi’, de parca tinea in mana leacul pentru viata vesnica. Eram pe cale sa vars cateva lacrimi, dar am renuntat. Nu am sa mai fac asta in fata lui Louis, mai ales in fata lui Sabi. Este sensibila si pun pariu ca si-a dat seama de la cine este acel material.

        -Este al mamei? –spune incet si trist-

        Am dat aprobator din cap, iar ea a venit catre mine si m-a strans in brate. Simnteam ca plange, din cauza ca lacrimile ei imi uda tricoul. M-am aplecat ca sa o pot lua in brate si sa o sarut pe frunte. Stiu cat de dor ii este de mama, dar mereu am incercat sa ii fiu una. Stiu prea bine ca nu ii pot lua locul, dar incerc sa fiu aici pentru ea, asa cum stiu ca si mama ar fi fost daca inca era aici.

        Louis se uita la noi, iar mintea lui incerca sa proceseze aceste evenimente. Faptul ca o sa cearca cateva explicatii ma framanta. Iar eu stiu ca nu voi scapa fara sa i le ofer. Nu este ca si cum este un subiect placut despre care sa vorbesc.

        Este trecut, iar trecutul trebuie sa ramana in spate. Toate acele cosmaruri, intamplari neplacute si suferinta trebuie sa ramana amintiri uitate cu trecerea timpului. Iar lucrurile frumoase, momentele placute trebuie sa fie amintiri imprimate in minte.