"C'mon baby and fuck you" (Louis Tomlinson F.F.)

Capitolul 14

Eram enervata de zgomotul televizorului dat prea tare. O durere de cap m-a cuprins si nu ma lasa sa ma ridic. Nu sunt capabila sa ma ridic si am simtit o respiratie calda ce imi sufla in ceafa.

M-am ridicat in fund rapid, iar Stefan dormea langa mine. Mi-am dus mana la gura pentru a nu tipa din cauza celor vazute si m-am dat jos din pat incet. Nu stiam ce cauta aici si mai putin ce cauta in camera mea sau cu mine in pat. Nu am vrut sa il trezesc pentru ca dormea asa de frumos.

-Doamne!

Am spus atunci cand am vazut in ce eram imbracata. Mi-am facut cruce, dupa am mers sa rascolesc prin dulap dupa niste haine normale.

Nu credeam in viata mea ca voi purta asemenea lucruri. Dupa ce mi-am scos “hainele” acelea de pe mine, le-am aruncat in cosul de gunoi de la baie.  Am iesit din baie, era ceva diferit, ma simteam diferit. Nu eram sigura ce s-a intamplat ieri, dar sper ca nu s-a intamplat nimic grav care sa ma faca sa regret.

Am coborat grabita scarile pentru a da televizorul ala mai incet. Domne, ce-i cu astia doi? Ei nu stiu ca cineva are nevoie de odihna?

-Nu mai alerga pe scari. – a tipat Louis la mine-

-Ce este cu zgomotil asta?

-Sabi’ se uita la desene.

-Vecinii s-ar putea plange in orice moment. Esti nebun?

-Vecinii sau iubitul tau?

-Ce?

-Nimic.

M-am uitat stramb la el si imi venea sa sar peste bar sa imi pun mainile in parul lui ciufulit. Nu am inteles ce vrea sa zica, dar eu si cu Stefan nu suntem nimic. Poate suntem ceva, inca nu stiu ce, dar totusi suntem.

-Stefan nu este iubitul meu.

-Atunci ce este?

-Un prieten.

-Da. Tu cu toti dormi in pat?

-M-ai facut curva?

-Nu.

-Ba da!

-Ba nu!

-Nu te mei contrazice cu mine.

-Uite ca o fac.

-Inceteaza. Nu esti in masura sa imi comentezi mie faptele. Nu este problema ta ce fac eu.

-Atunci cine este? Iubitul tau?

-Stefan nu este iubitul meu. –am spus tipand la el-

Ma enerveaza, ma enerveaza la culme si ma face sa il urasc. Nu stiu ce este in neregula cu el si chiar nu vreau sa stiu, dar nu are dreptul sa se amestece in viata mea personala. Imi este prea mult ca a venit sa locuiasca cu noi, nu vreau sa imi fie si bona.

Louis mi-a facut semn sa ma intorc. M-am incrutat la el inainte sa ma intorc catre scari. L-am vazut pe Stefan cum era dezamagit si cum se abtinea sa nu bufneasca. Era rosu la fata.

-Stefan… -am spus incet-

-Lasa-ma.. -a spus coborand grabit scarile-

A plecat, a plecat nervos si nici nu am avut timp sa ii explic. Ma urasc pentru ca inca neg asta, dar creierul meu uneori nu gandeste normal. Ma face sa ma urasc pentru  ca nu pot accepta faptul ca el ma iubeste. Nu, nu am cum sa imi dau seama ca cineva care m-a facut ani la rand sa sufar, dintr-o data a inceput sa ma iubeasca si sa imi tina partea in fata problemelor. 

-Tu de ce dracu zambesti? -am spus rastindu-ma la Louis-. Asta este din vina ta.

-Eu sunt vinovat?