"C'mon baby and fuck you" (Louis Tomlinson F.F.)

Capitolul 20.

M-am trezit dintr-o data, constienta cu nu mi-am auzit ceasul si trebuie sa fiu treaza de mult pentru a face micul de jun. Am observat ca mai este cineva cu mine in pat, tinandu-ma de sold lipit de corpul lui. Imi era frica sa imi dau patura la o parte.

Trupul lui era pe jumatate gol si mii de idei imi veneau in minte. Dar de ce sa nu privesc partea buna din toata aceasta tragedie? Louis este acoperit doar de o bucata de materia, iar eu ma pot holba la abdomenul lui fara ca macar sa isi dea seama. Chiar trebuie sa ma ridic din pat, dar parca privelistea asta imi spune sa nu o fac si ma obliga sa ma sprijin pe coate pentru a ma putea holba mai bine.

"Clar asta nu sunt eu."

Uneori ma uimeste gandirea mea perversa din ultimele zile, iar asta chiar nu imi place. M-am ridicat usor din pat si am mers repede spre camera lui Sabi’ sa o trezesc. Am intrat usor in camera ei, lovinduma de jucariile pe care le avea langa pat. Am blestemat in mintea mea si mi-am prins detele lovite pentru a nu spune mai multe prostii decat ce imi vine acum in minte. Am prins-o pe Sabi’ de mana si am incercat sa o trezesc usor pentru a nu o speria. Era fierbinte, iar atunci cand am atins-o tremura.

-Sabi’?

-Dari’, nu ma simt prea bine..

-Ce s-a intamplat micuta mea?

-Nu, nu sti…. –si-a pus mana la gura si a mers catre baie-

Niciodata nu mi-a placut sa o vad in starea asta. Este un copil pentru numele lui Dumnezeu, nu cred ca merita o asemenea tortura. Imi doresc enorm de mult sa o fac sa se simta mai bine, dar nu am ce sa fac.

-Ce se intampla? –a spus Louis, intrand in camera derutat-

-Ii este rau! –am spus, ridicandu-m ade jos.-

S-a uitat la mine neintelegand ce vreau sa zic, apoi si-a deschis gura in forma de “o”, asimiland ceea ce am zis. Sabi a iesit de la baie, avand o culoare la fata asemenea varului si ochii ii avea de o culoare de rosiatica, ca si cum ar fi plans ore in sir.

Uneori cred ca proceseaza asa de greu, de parca nici nu ar folosi creierul ala.

-Daca nu te grabesti, nu o sa ajungi la prima ora? –mi-a atras Louis atentia-

-Nu ma duc. Nu o pot lasa pe Sabi singura. –am spus invelind-o pe Sabi’-

-Nu o sa fie singura. Eu o sa fiu aici. Acum mergi si pregateste-te pentru inchisoare. –mi-a spus impingadu-ma afara din camera-

Uneori imi vine sa il bat, dar alte ori imi vine sa il iubesc nebuneste. Are schimbari ciudate de comportament, unele gesturi iesite din comun, dar este cel mai genial om pe care il am in viata mea. Uneori cred ca mama mi l-a trimis. Intr-un fel cred ca prin el simt o legatura cu ea.

*

Eram in clasa si asteptam ca profesorul sa intre. Ma simteam asa de privita si nu stiam de ce. A vrea sa ma intorc si sa le spun “Nu va mai holbati ratatilor!”, dar asta nu o sa se intample niciodata. Firea mea mult prea timida ma face sa par o proasta in fata tuturor.

As vrea sa nu mai fiu asa. Caracterul meu de fata cuminte mi-a adus multe lucruri negative in viata. Simt ca sunt un fel de jucarie pentru cei din jurul meu, dar cred ca am nevoie de o schimbare, iar asta o sa se intample cat de curand.

Singurul lucru ciudat este ca Stefan inca nu si-a facut aparitia. De obicei el este primul din grupul lui care ajunge la scoala. Nu l-am mai vazut de vineri, iar mesajele de la el nu au mai fost asa de numeroase. Adica mai pe scurt nu mi-a mai trimis.  M-am ridicat din banca pentru a merge sa arunc servetele lasate la mine in banca. Uneori cred ca cei din clasa mea sunt niste animale, dar asta este o jignire chiar si pentru bietele animale. Am simtit cum corpul meu atinge parchetul si cum telefonul imi zboara din mana.