"C'mon baby and fuck you" (Louis Tomlinson F.F.)

Capitolul 24.

Daria POV…

Eram pe holul spitalului si asteptam cateva vesti in legatura cu strarea lui Stefan. Inca nu imi vina sa cred cum a reactionat Louis. Nu trebuia sa faca asta. In momentul asta imi vine sa merg la el, sa incep sa ii tip in fata, iar apoi sa incep sa ii aplic numeroase lovituri in abdomen.

A reactionat ca un copil care si-a pierdut jucaria. Atunci cand l-am vazut cum il loveste pe Stefan, am simtit un nod in stomac. Parca era un alt om. Este un om  mult prea crud. Cruzimea si nepasarea cu care il lovea pe Stefan, erau de speriat. Chiar nu il afecta ca il putea omori, lui ii pasa doar sa se razbune.

Pur si simplu e de neiertat ce a facut. Uneori cred ca a fost crescut de animale, nu de oameni. Are iesiri de om imatur, ceea ce ma face sa il urasc si sa il vreau cat mai departe de viata mea si de mine. Uneori ma gandesc cum era daca el nu aparea acum. Cum arata viata mea fara interventia lui?

Niciodata nu mi-am putut raspunde la aceasta intrebare pentru ca el, ca de obicei, trebuie sa intervina si sa faca pe eroul. N-am crezut ca o sa imi fie asa greu sa convietuiesc cu el. Stiam de reputatia pe care o are, dar niciodata nu am crezut ca exista un om cu o asa inima neagra, incat sa nu ii pese ce pateste persoana din fata lui.

Pur si simplu nu puteam sa stau locului. Ma tot gandeam ca Stefan poate sa moara in orice moment, iar asta poate sa fie doar vina lui Louis. Dar daca Stefan o sa inceteze din viata, Louis o sa fie inchis pentru ucidere. Nu vreau sa imi imaginez ce se putea intampla daca eu nu il opream.

Ii multumesc celui Sfant ca nu am ales sa merg la baia in momentul ala si ca am mers sa imi las cartile la dulap. M-as bucura daca cineva nu a filmat bataia lor, cred ca o sa fie o stire la ora 5 daca a facut cineva asta si postat pe internet. Parca vad si titlul “Doi tineri s-au luat la bataie intr-un liceu. Un idiot si un nemernic au inceput sa isi imparta pumni din cauze inca nedescoperite.”

Bateam din picior si chiar eram nelinistita. De ce nu iese doctorul asta, in numele celui Sfant? Serios oamenilor, daca nu m-as stii cu inima buna, cred ca eu o sa am nevoie in curand de ingrijire medicala. Nu stau bine cu inima, iar asta este un punct minus pentru doctorul asta, si daca nu apare in urmatoarele 60 de secunde, jur ca o sa tip.

Am vazut ca un doctor a iesit din salonul lui Stefan si m-am indreptat tinta spre el. Cred ca trebuia sa spun mai devreme ca o sa tip daca nu apare cineva. Poate mergea.

-Cum este? –il intreb vizibil ingrijorata-

-Am reusit sa il stabilizam. A pierdul sange, iar ranile de pe corpul lui sunt serioase.

-As putea intra? –am spus cu o fata de catel plouat-

-Doar 5 minute.

I-am multumit, zambindu-i, iar acesta mi-a zis ca va reveni imediat pentru o alta serie de analize. AM intrat incet pe usa, iar Stefan si-a mutat atentia catre mine. Nu stiu de ce simt sentimentul ala de déjà vu, dar parca am mai trait asta in trecut.

M-am sezat langa scaunul de langa patul lui, iar acesta doar ma privea. Nu stiam ce sa ii spui, dar imi era o oare care mine pentru starea in care se afla el acum. Stiu ca este din cauza, mea si as vrea doar sa remediez asta, dar cred ca niste scuze nesemnificative nu ar ajuta cu nimic.

-Daria, eu…

-De ce ai facut asta? –l-am intrebat curioasa-

-Nu stiu. –a spus trist-

-Nu stii? Stefan chiar am crezut ca esti diferit de restul. Am crezut ca pot avea incredere in tine, am crezut ca nu ai aceleasi asteptari ca restul.

-Sunt diferit, nu stiu ce s-a intamplat cu mine in seara aia. Pur si simplu nu am fost eu.

-Sigur! A venit un extraterestru si te-a rapit, apoi a luat forma ta si a incercat sa profite de mine. –am spui ironica-