"C'mon baby and fuck you" (Louis Tomlinson F.F.)

Capitolul 27.

Louis POV…

Nu mi-am putut imagina cum o fata asa de micuta si de minunata poate sa aibe un trecut asa de neplacut. Mereu am crezut ca mama ei este plecata sa munceasca, sau cel putin ca ea si tatal ei sunt divortati, dar nu ma gandeam ca ea, ea nu mai este printre noi.

Nu spun ca eu am avut o copilarie mai frumoasa, chiar nu am avut si recunosc asta, dar ea nu merita sa sufere chiar asa de mult. Presupun ca a fost ingrozitor sa isi piarda mama de la o varsta asa de frageda, mai ales pentru sora ei mai mica.  Chiar nu ma pot gandi cat a putut sa sufere sufletul ei fragil.

Este trist cand oameni cu suflete frumoase plang din cauza persoanelor importante din viata lor care aleg sa ii paraseasca. Probabil mama ei nu a ales sa plece, poate a fost ceva gresit, poate s-a intamplat ceva cu ea, iar Domnul a decis sa ii scurteze viata pe pamant.

 La naiba! Recunosc ca imi pasa de ea, pur si simplu imi este mila de sufletul ei. Recunosc ca nu imi place sa o vad plangand si nu imi place cand sufera, asta ma face sa fiu nervos si pur si simplu vreau sa ii alung toata durerea aia care o are pe suflet.

Stiu ca nu are cu cine sa vorbeasca, iar in fata mea nu o sa se destainuie niciodata, dar incerc sa o ajut cat pot de mult. Nu spun ca imi pasa asa de mult de ea, dar chiar urasc faptul ca sufera si asta ma deranjeaza pe mine.

Nu imi este deloc usor cu ea, pentru ca este o adolescenta cu toate, iar asta ma scote din sarite. Dar este minunata atunci cand se enerveaza si incepe sa gesticuleze fara oprire. Uneori obosesc sa ma cert cu ea, dar mereu am acea putere care ma mentine sa ii dau replica la orice spune. E amuzant si uneori imi place sa o enervez.

E ciudat faptul ca am apucat sa ma atasez de ea. Cu siguranta este foarte diferita de fete care imi plac mie, dar pana la urma este fata, deci nu are cu nimic mai diferit din alte puncte de vedere. Dar are ceva care ma atrage si cred ca mai devreme sau mai tarziu voi ceda. Este mult prea diferita, iar misterul ce o inconjoara ma face sa o vreau al naiba de mult.

E ciudat ca imi place de o fata asa de simpla ca ea. Si recunosc ca imi place de ea, dar nu as risca sa ii spun, probabil ea nu simte la fel ca si mie si nu mi-as risca sentimentele. Si sigur ca la inceput a fost doar un joc intre mine si ea. O vroiam doar pentru o noapte si atat, dar ceva s-a schimbat si imi place asta. Chiar as vrea sa o am pentru mine. Nu doar in seara asta, nu doar maine. As vrea sa o am mai mult decat azi sau manie, as vrea sa o am pentru mai mult timp.

E ciudat cum ceea ce simti pentru o persoana se schimba radical atunci cand ajungi sa o cunosti. Simti ca ai vrea sa ai mai mult cu ea decat o simpla imbratisare, un simplu sarut sau o simpla aventura. E foarte ciudat ca acum simt eu asta. Probabil ea nu are acelasi sentiment, din cauza asta nu ma risc.

Daria este diferita din toate punctele de vedere, dar mai complicata decat o ecuatie de matematica pentru un copil care abia reuseste sa treaca clasa. Dar atunci cand a intrat pe acea usa de spital am simtit ca vreau sa o am. In momentul ala chiar o vroiam, dar ma bucur ca nu am putut sa o am atunci, pentru ca daca o aveam acum regretam si imi spuneam singur ca sunt un idiot pentru ca am reusit sa ranesc o fata ca ea.

Si acum sunt un idiot pentru ca nu imi marturisesc dragostea pentru ea, dar ma macina faptul ca ea poate nu simte la fel. La dracu! Mi-am cam pierdut din tupeu si barbatie de cand stau cu doua femei in casa. Trebuie sa merg la ea sa ii spun asta ca un barbat ce sunt, sau cel putin am fost. Dar trebuie sa ii spun asta.

M-am ridicat hotarat din pat, apoi mi-am verificat respiratia sa vad daca imi miroase gura sau nu. Am rasuflat usurat ca nu imi miroase si am mers la ea usa camerei sale sa vad daca doarme. Am batut usor in uda, iar vocea ei mi-a spus sa intru.