"C'mon baby and fuck you" (Louis Tomlinson F.F.)

Capitolul 5

Daria’s POV…

Stau in camera mea si ma uit la poza de familie care sta frumos asezata pe noptiera. Imi place aceasta poza pentru ca familia mea a ramas asa doar in acea poza. Imi aminteste de ce familie fericita eram acum 4 ani. Este o poveste mult prea trista ca sa o pot spune, dar acea amintire cu acea familie fericita a ramas vie in amintirea mea.

Acum eu si sora mea mai mica incercam sa ne descurcam avand singure grija de noi. Sabina era un copil atunci cand mama ne-a parasit pe neasteptate. A plecat cand aveam mai mare nevoie de ea. Sabina avea doar  5 ani, iar eu aveam doar 14 ani. A fost foarte greu pentru noi doua, dar cel mai greu a fost pentru tata. Trebuia sa se imparta intre service si casa. Acum sunt singura, firma tatei a devenit foarte cunoscuta si fiind cel care o conduce trebuie sa stea mai mereu la birou. Nu ne-a lipsit niciodata nimic, am avut mereu tot ce am dorit, dar ne-a lipsit iubirea de parinte, afectiiunea, intelegerea si ascultarea.

Am auzit un ciocanit in usa care ma adus la realitate. Am spus in bland “Intra” si mi-am fixat din nou privirea pe poza de pe dulap.

-Pot sa intru? –a spus Louis zambind-

-Cred ca da. –am spus neincrezatoare-

-Nu am sa te omor.

-Nu cred ca vei face asta. –am spus eu razand-

-La ce te uiti? –a spus el schimband subiectul-

Privitea mea s-a mutat de pe poza undeva pe peretele de langa dulap. Incercam sa il fac sa nu observe poza cu mama si restul familiei, pe tata l-a cunoscut déjà, deci ce rost are sa o cunoasca si pe Sabina?

-Daria? –a spus el cu o voce ragusita-

-Nimic…

-Ce-I asta? –a spus luand poza de pe noptiera.-

Se uita atent la ea si ma facea sa ma simt rau. Cred ca faptul ca se uita la ea ma face sa ma simt ciudat. Nimeni nu a mai vazut poza asta, doar tata stie adevarul, Sabina este inca mica si am incercat sa ii spun ca mama a plecat intr-un loc mai bun, dar mereu intreaba de ea.

-Este mama ta? –a spus curios-

-D-da.

-Iar ea este sora ta?

Am dat aprobator din cap si am continuat sa tac. As vrea doar sa nu ma intrebe ceva despre ele, nu stiu daca pot sa spun povestea mea fara sa plang. Mereu, da mereu plang numai cand ma gandesc la asta.

-Abia astept sa le cunosc. –a spus entuziasmat-

Am ramas putin blocata. Adica nu are pe cine sa cunoasca sau ce sa cunoasca. Sabina este o fire timida si cred ca v-a pleca in camera ei sau nu ii v-a spune nimic, iar pe maama nu are cum sa o cunoasca. As vrea ssa o mai cunosc si eu inca odata.

-M-mama mea nu mai este. –am spus aproape fara glas-

El se uita pierdut la mine si imi examineaza tristetea de pe fata. Am incercat sa imi ascund durerea pentru ea, dar nu prea am putut.

-Unde este?

-Intr-un loc mai bun, sper. –am spus oftand-

Si-a deschis gura in forma de “O” intelegand ce am zis. S-a apropopiat de mine si mi-a luat mana in a lui. Era asa de calda si imi transmite caldura corpului lui intr-un fel neobisnuit. Ma priveste blad, ochii lui sunt asa de linistitori, nici nu am putut observa ca ma uit in ei de ceva vreme. Am simtit cum mana lui imi atinge obrazul, iar eu am tresarint cand a facut asta.

-Cand s-a intamplat? –a spus curios-

-Demult.

-Povesteste-mi, te rog. –imi spune autoritar –