Spider's Love Story

10. Întâlnire cu probleme

-Hei, iubito!

-Peter! Hei..

Roșesc, strângându-mi poantele în pumni, știind că toți colegii mei se uită la noi. Când vine în fața mea, mă sărută prelung pe frunte, iar eu îmi închid ochii, zâmbind, bucurându-mă de buzele lui calde și fine.

-Ce.. Ce faci aici? Nu trebuia să fii cu Ned?

Își pune palmele pe șoldurile mele, punându-mă între corpul său și vestiar. Luminile se jucau pe chipul lui, formând umbre ce îi evidențiau liniile feței.

-Am anulat. Tu ești mult mai importantă. Și m-am gândit mult la ce am vorbit aseară.. Mereu plec fără nicio explicație și....

Se oprește, uitându-se în gol spre chipul meu. Mă încrunt spre el, confuză. Îmi las poantele să îmi cadă în geanta de antrenament ce o aveam lângă picioare și-mi pun palmele pe pieptul său, ridicându-mă pe vârfuri.

-Și... Și te las singură. Nu meriți asta. Așa că, Pheobe Kristen Stewart, vreau să mă revanșez față de tine și te invit la cină, la restaurantul tău italian preferat, SoleLuna. Îmi faci deosebita plăcere și onoare de a-mi accepta invitația?

Chicotesc și mă fâțâi pe călcâie măgulită. Anne-Marie, Jessie, Angel și Beka erau în spatele lui Peter și-mi făceau semne ca "Daa, du-te!!" Si "Ce adorabil..". Îmi mușc buza și-mi dau o șuviță de păr, ce mi se desprinsese din coc, pe după ureche.

-Accept doar dacă vom sta la geam.

-Orice pentru tine.

Îmi ia geanta pe umărul drept, iar mâna stângă și-o înfășoară în jurul taliei mele. Îmi deschide ușa și mă îndeamnă să-mi închid ochii.

-Domnul Stone nu m-a lăsat să intru cu ei, dar a fost drăguț să îi țină dumnealui până când ieșim. Vă mulțumesc, domnule Stone. O seară bună.

Domnul Stone, paznicul Studioului de Balet Sunnyside mormaie ceva ce sigur iubitul meu misterios înțelege.

-Poți deschide ochii, iubito.

Ochii îmi sunt furați de ce-i mai frumoși trandafiri roșii pe care i-am văzut în toată viața mea! Iar în mijlocul buchetului este un singur trandafir alb, atât de pur și inocent față de cei sângerii și plini de dorințe ascunse. Sigur mă fac mai roșie la față decât sunt florile, de aceea iau buchetul în brațe și-mi ascund obrajii și nasul in petalele fine și parfumate.

Peter mă ia în brațe pe la spate și mă sărută în spatele urechii. Eram pur și simplu mută de uimire. Ochii mi se umeziseră din cauza emoțiilor, abia mai vedeam.

-Uită-te în interiorul fiecaruia, iubito.

Șoptește și încep să scotocesc în fiecare trandafir. În fiecare am găsit bomboane de ciocolată cu cremă de zmeură, preferatele mele. Abia îl conving să ia o bomboană din cele 6, apoi îl sărut scurt și stângaci pe buze. Din nu știu ce motiv îl lăsasem pe cel alb ultimul. Când îi dau petalele la o parte, ceva mic, fin și argintiu sclipește în lumina felinarului. Îl scot cu grijă, dându-mi seama că  este un lănțișor. Las ca pandantivul să-mi cadă în palmă și analizez cu grijă mica vulpe. Era superb...

-Peter... Dumnezeule... Nu.. Nu trebuia..

Îmi șterg obrazul și-mi înfășor brațele în jurul gâtului său.

-E minunat. Îl ador! Cred că a fost o groază! Iar trandafirii și ciocolata... Mulțumesc. Te iubesc! Dumnezeule, chiar nu trebuia!

Râd și mă uit la lănțișor. Îl sărut lung și apăsat pe obraz, lăsându-l apoi să mi-l pună la gât. Îl pipăi cu buricele degetelor. Am senzația că a fost din totdeauna la gâtul meu.