Spider's Love Story

16. Balul

Mă învârteam în fața oglinzii și admiram rochia făcută de mama, machiajul simplu și onduleurile de aur ce-mi cadeau ca o cascadă pe spate atunci când Flash a bătut la ușă apartamentului. Eram emoționantă, foarte emoționată. Nici nu băgasem de seamă cât de diferiți suntem noi doi. Mama ne-a făcut o tonă de poze. Ne-a pus să ne strâmbăm, să ne prefacem că nu știm că suntem fotografiați, să ne punem cornițe și să facem pe statuile. Flash m-a luat prin surprindere atunci când m-a luat în brațe și am fost și mai surprinsă când buzele sale mi-au atins obrazul cu finețe.

Când am ieșit din apartament, mi-a dat sacoul său, iar eu simțeam cum îmi explodează obrajii din cauza lavei ce-mi urcase până în ei. Mi-a dat brațul său și am coborât treptele braț la braț, la fel cu Belle a coborat cu Bestia scările înainte să înceapă să danseze. Îmi bătea inima atât de tare când am ajuns lângă mașina sa, iar el mi-a deschis portiera, încât am crezut că o să leșin.

Tocmai ce am ajuns la bal. Nu a găsit un loc de parcare prea aproape de intrarea în școală, așa că am fost nevoiți să lăsăm mașina mai departe, pe o altă stradă. Înăuntru era cald și muzica bubuia în boxe. Când am intrat am început să râd, iar Flash mi-a luat mâinile și ne-am îndreptat spre mulțime bălăngănindu-ne pe ritmul muzicii. E amuzant și plăcut.

-Ți-ar plăcea niște punch?

Flash țipă peste muzică și aprob din cap, zâmbindu-i. Îi fac semn că mă voi afla lângă MJ și aprobă, strecurându-se printe adolescenții care dansează. Mă apropii de MJ, luând-o de mâini, forțând-o practic să facă o piruetă. Era tristă. Părea tristă. Sau poate doar se plictisea și regreta că a venit?

-Arăți superb, MJ! Ești strălucitoare!

Avea o rochie până la coapse, albă cu flori galbene. Avea puțin fard pe ploape, nimic mai mult. MJ e genul acela de fată căreia nu-i pasă cum arată, dar care în același timp e extrem de frumoasă. Nu se machiază mai niciodată, poartă haine casual, rar, extrem de rar rochii. Și această schimbare e una care-ți taie răsuflarea.

-Și tu arăți bine!

Țipă înapoi la mine pentru a se face auzită și îi mulțumesc pentru compliment. Flash își pune mâna pe umărul meu, întinzându-mi cu grijă paharul de plastic plin cu punch roz, cu gust de fructe de pădure și citrice. Imediat cu terminam de baut lăsăm paharele și începem să  dansăm. De la o melodie rock se trece la o melodie lentă, fâcându-i pe toți să se apropie de perechile lor. Îmi pun mâinile pe după gâtul lui Flash, lăsându-mi capul pe spate pentru a-l putea privi.

-De mult timp mi-am dorit să dansez cu tine.

Îmi zâmbește într-o parte și chicotesc.

-Ești foarte frumoasă, Pheobe.

-Mulțumesc, Flash. Mulțumesc pentru seara ăsta minunată și pentru tot.

Până la urmă, nu era așa de rău precum îl credeam înainte. Trebuia doar să îi dau o șansă.

Melodia se schimbă în alta mai alertă. Am făcut amandoi o reverență și am început să râdem. Îl rog să luam o pauză deoarece îmi era foarte cald. Îmi iau un alt pahar de punch și mă apropii de MJ care stătea lângă Ned. Flash venise lângă mine și mă făcea să râd, făcând pe clovnul.

-Oh, uite, a venit Liz!

Liz, cea mai populară fată din scoală, ultimul an. E una dintre cele mai frumoase, bune și inteligente persoane din liceu. Ea s-a ocupat de tot balul, îmi pare rău că nu și-a găsit un partener. Vine lângă noi și o îmbrățișez strâns!

-Liz, felicitări! E cel mai frumos bal! Dacă nu ai fi fost tu, am fi murit de plictiseală! Decorațiunile sunt superbe, muzica e de cel mai bun gust! Domnul director a făcut o treabă excelentă când te-a pus să aranjezi totul!

Zâmbește dulce și îmi zice că nu a fost singură, că a făcut tot ce a putut ca să iasă cât mai bine. Flash își pune o mână în jurul meu și îmi rezăm câteva secunde capul de umărul lui, ascultând-o pe Liz cum se plânge în legătură cu tatăl ei care îi ține foarte mult partenerul în  "ședință".

-Ai un partener?

Întreb curioasă și un pic uimită. Ne-a zis că a fost atât de ocupată că nici nu și-a făcut rost de un partener. Fix când Liz dă să îmi răspundă, apare Peter în ușă, privind înăuntru. Îmi opresc privirea pe el, încremenind. Ce.. Ce caută aici? Intră încordat în încăpere. Îmi dădeam seamă după cum pășește. Era încruntat, dar avea ochii larg deschiși. Părea speriat și nervos.

-Peter, aici erai!

Liz se întoarce, zâmbitoare, întrebându-l ce prostii îi băgase tatal ei în cap? Se uită la mine, la Flash, la MJ, Liz, la Ned apoi iar la Liz. Mie îmi înghețase sângele în vene. Simțeam că mă sufoc.

-Trebuie să plec.. Îmi-îmi pare rău.. Chiar îmi pare... Nu meriți asta..

-Poftim...

Dar Peter o ia la fuga, ferindu-se cu grație și rapiditate de ceilalți când trece pe lângă.

-Peter!

-Pheobe, ești bine?

Mă desprind de Flash și o iau ușor spre ușa de la intrare. Abia mai vedeam. Nu știu de ce am început să plang, dar lacrimile îmi curgeau pe obraji siroaie și-mi întunecau privirea.

-Pheobe!

Ies afară din liceu, în cateva momente simțind ceva cald pe umerii mei, sacoul lui Flash.

-Hei, hei.. Ce.. Ce s-a întâmplat? E din cauza lui Parker?!

-Nu nu.. Nu știu.. Vreau acasă.. Iartă-mă , Flash..

-E în regulă.. E ok.. O să te duc acasă dacă asta îți dorești. Mă duc să aduc mașina, e ok?

Aprob din cap. Flash încă își ținea palmele peste brațele mele, privindu-mă îngrijorat. Trag de nas, ștergându-mi obrazul, dând din nou din cap.

-E ok. Te.. Te aștept aici..

Mă lasă pe scările liceului și o ia la fugă pe trotuar pentru a ajunge mai repede la mașină. Cobor scarile până ajung la trotuar și-mi scot telefonul din gentuță pentru a vedea cât e ceasul, apoi îmi bag mâinile în buzunarele sacoului ce îl aveam pe umeri.

Sunt împreună? Dacă da, de când? A uitat așa repede de mine? Pentru că eu mă gândesc non-stop la el.. Unde e a plecat așa?

Peter..

* * *
* *
*
* *
* * *
Ta-na-nam, ce credeți că se va întâmpla în următorul capitol? 😈😂

Sper că v-a plăcut. Spuneți-mi părerile voastre💚

Btw #DontSpoilTheEndgame