Van Gogh și alte vicii

Capitolul 9- "Tatuajul"

Acest capitol ii este dedicat lui -Nerium- pentru ca este profunda si inteligenta, pentru ca ador interpretarile ei, oentru ca ma sustine, pentru ca este una dintre putinele persoane care mai produc lucruri de calitate pe wattpad, pentru ca iubesc limbajul ei elevat si nu in ultimul rand pentru ca ii plac lucrurile complicate si situatiile extreme. Multumesc, Alexandra!

Play la melodie.

A fost nevoie de doar un singur apel din partea tatălui ei, ca Eden să treacă de la starea de euforie pe care o avea la starea deplorabilă de acum. Bărbatul își dorește să o vadă pentru prima oară în ultimul an. Spune că și-a găsit de lucru în orășelul în care se mutase. Katham este undeva în nordul lui Broek in Waterland și are un port micuț și deschidere la mare. Ea știe asta pentru că a fost o dată acolo când era mai mică, ca să își viziteze bunicii paterni. L-a urât pe tatăl ei pentru că a plecat pur și simplu, lăsâdu-i locul lui Luuk. Și-a jurat că nu o să mai discute cu el niciodată. Dar uite că, seara trecută, a acceptat apelul lui. Nici măcar nu mai avea numărul său în telefon, fiindcă îl ștersese, ca să nu mai aibă de-a face cu el. Ar fi bine dacă am putea șterge persoanele din viața noastră așa ușor, cum ștergi un număr de telefon sau o poză. Eden a avut impresia că a reușit să o facă, dar se pare că s-a înșelat. Nu poți să uiți peste noapte o persoană pe care ai iubit-o. Probabil că ăsta este cel mai periculos lucru la a iubi, te atașezi atât de mult de persoana respectivă încât ajungi să nu mai fi capabil să îi dai drumul niciodată. Singurul lucru care te poate elibera din strâsoarea dragostei este opusul ei, ura. Așa a reușit să se îndepărteze complet de Cristof. L-a urât pentru tot ce i-a făcut, în ciuda faptului că îl iubise. Mă rog, cum îl poate iubi o fată de șaisprezece ani pe prietenul ei de optsprezece. Nu vreau să credeți că din toată povestea asta Cristof este personajul negativ, deoarece lucrurile nu au stat așa. Băiatul chiar a iubit-o pe Eden, probabil cum Isaak nu ar fi niciodată capabil să o facă, însă nu e deloc simplu să iubești la o astfel de vârstă. V-am spus deja că marea majoritate a adolescenților nu au capacitatea de a înțelege relațiile interumane, iar el și Eden fac parte din această majoritate.

Așadar, nu îl pot învinovăți pe Cristof, dar nici pe Eden. Relația lor s-a terminat, fără să fie neapărat vina unuia dintre ei. A fost doar un concurs de împrejurări nefaste, întreținut de amândoi. În viața reală nu există un antagonist, nu există fata lipsită de caracter care vrea să îți fure iubitul sau nenorocitul frângător de inimi. Mă scuzați, m-am exprimat greșit: există, dar nu sunt numai asta. Aceste personaje negative - cum ne place să le numim- sunt tot oameni. Eden e fata care a furat iubitul celei mai bune prietene de sub nas, dar nu e lipsită de caracter. Cristof i-a frânt inima, dar e departe de a fi un nenorocit. În viața reală nu există oameni răi și oameni buni, deoarece cu toții avem din amândouă, aș putea spune în cantități aproape egale. Ceea ce contează sunt circumstanțele. De obicei ne place să scoatem lucrurile din context și să atribuim etichete oamenilor, însă nici noi nu suntem cu nimic mai buni. Circumstanțele în care Eden și Cristof au devenit iubiți au fost nasoale, nu am de gând să vă mint. Și dacă nu ar fi fost, probabil că ea încă ar fi iubita lui acum, chiar dacă el a plecat la universitate în Amsterdam.

Deci, nu are cum să își urască tatăl, pentru că propiile experiențe au învățat-o să nu scoată lucrurile din context. Relația părinților ei s-a destrămat tot din cauza unui concurs de împrejurări nefaste. Ar putea să își acuze mama, dar știe că fiecare a avut urma lui de dreptate în acest conflict. Acum știe. În urmă cu cinci luni nu avea nici cea mai vagă idee. În urmă cu cinci luni se considera vinovată pentru orice lucru insignifiant, acum crede că nu are nicio vină. Ideea este că încă își iubește tatăl și ar vrea să îl viziteze, însă nu știe cum să îi spună mamei ei. Spre deosebire de Eden, mama sa îl urăște și asta nu pentru că nu l-a iubit, ci pentru că a reușit să înlocuiască toată dragostea cu ură. Probabil vă gândiți că Eden nu îl urăște nici pe Cristof, dar nu e așa. Ea chiar îl urăște cu desăvârșire. Probabil că vă întrebați de ce. Însă asta e o poveste pentru altă dată.