Van Gogh și alte vicii

Capitolul 10- "El nu e Isaak"

Acest capitol este dedicat lui ReadWriteBloom pentru ca ea il place pe Asha, pentru ca el nu este Isaak, pentru ca sincer si eu ma cam indragostesc de propiile personaje (ceea ce nu e nici normal, nici sanatos), pentru ca a ramas la cartea mea dupa critica, pentru ca m-a ajutat enorm si nu in ultimul rand, pentru ca iubesc cand isi da cu parerea. Multumesc, ReadWriteBloom !

Nu au mai vorbit. Eden nu a mai venit la Van Gogh. A fost greșala lui să creadă că ea va fi mereu acolo. A fost greșala ei să creadă ca Isaak e diferit. Mereu luăm lucrurile de bune, ca și cum ni se cuvin. Nimic nu ni se cuvine în lumea asta, nici măcar aerul pe care îl respirăm. Trebuie să luptăm pentru fiecare lucuru amărât. Eden s-a obișnuit deja cu asta. La fel și Isaak. Dar Asha nu. El nu are de unde să știe, fiindcă a fost mereu băiatul popular și plăcut de toată lumea. El nu a fost niciodată în locul lui Isaak, pe care îl agreau doar fetele și nici în al lui Eden, despre care s-au zis o mulțime de minciuni. Asha nu a cunoscut niciodată fața asta a vieții de licean, iar Isaak s-a bucurat la început. Acum, nu mai e sigur. Acum, nu mai e sigur de nimic.

A încercat să vorbească cu fratele lui mai mic și să îl intrebe ce știe despre ea, însă el nu i-a răspuns. A schimbat subiectul sau s-a prefăcut că nu înțelege întrebarea. Asha a urmărit-o pe Eden cu privirea în fiecare zi. Nu i-a dat importanță până când Isaak a devenit așa interesat de ea. Eden nu prea iese din clasă, nu vorbește cu nimeni, iar prânzul îl ia singură pe o bancă în curte. Astăzi, cânt a intrat în sala de mese, părea să se simtă mai bine ca în ultimele săptămâni după cearta cu Isaak. Nu știe ce s-a întâmplat între ei doi, tot ce a vrut Isaak să îi spună a fost că au avut o ceartă. Despre ce? Nu e sigur, dar crede că și-a dat seama.

Are un pulover galben pe ea și o fusta de blugi care nu îi trece de jumătatea coapselor. În picioare, poartă o pereche de teniși negrii, ceea ce îl face pe el să se gândească dacă a văzut-o vreodată încălțată și în altceva. Se ridică de la masa lui, neluându-și în seamă prietenii, care tot îl întreabă ce a pățit. Ea este cu spatele, cerându-i vânzătoarei un sandwich. Are părul drept și șaten până la jumătatea spatelui și geanta din piele maro pe umăr. Când ajunge în dreptul ei, Asha poate simți izul de țigări și lavandă care o înconjoară.

- Van Baarle!

Nu se sinchisește să își îndrepte atenția asupra lui, doar își așteaptă sanwich-ul și apoi îl plătește, ca să treacă impasibilă pe lângă el, croindu-și drum către ieșirea din sala de mese. O mai strigă o dată, dar nu se oprește. Vedeți voi, el crede că Eden este o altă fată timidă și retrasă. Crede că îi e rușine să vorbească cu el. Și asta a fost prima greșală a lui Asha. Prima dintr-un șir lung, care va duce la distrugerea lor. Asha a subestimat-o pe Eden din prima clipa când a văzut-o, nu și-a dat seama de cine e ea sau de cât este de puternică. El nu e Isaak, el nu vede dincolo de aparențe, pentru că întreaga lui existență s-a bazat pe aparențe. Și a lui Eden, până când ea a pus stop. Asha nu o va face. Ea își întoarce capul spre el cu o lentoare mortală și îi aruncă cea mai rece privire pe care o posedă. Mâna lui rămâne înghețată pe brațul ei, dar nu din cauza atingerii sau a unor furnicături, ci din cauza modului în care îl iscodește cu ochii. El nu e Isaak.

- Te cunosc?

Vocea îi este atât de lipsită de inflexiuni încât el se întreabă dacă cineva ca ea poate să fie real, probabil singurul gând care l-a încercat și pe Isaak, când a cunoscut-o.

- Nu personal, îi rânjește el.

Asha are genul acela de zâmbet care îți îmoaie genunchii și e conștient de asta. Zâmbetul său pare a fi chiar mai frumos ca al lui Isaak și cu siguranță mult mai masculin. Dar ea nu este deloc impresionată. Zâmbetul lui nu o topește, deoarece nu e prima oară când este martoră la așa ceva. Zâmbetele lui Cristof au topit tot ce mai era de topit la ea, acum a devenit imună. Rânjetul îi dispare de pe buze când observă că ea nu schițează nicio emoție.

- Asha Newton.

Îi privește brațul întins, dar nu îl curprinde. Nu a făcut-o nici cu Isaak, dar mite cu el! Stânjenit, aruncă o ocheadă spre masa coechipierilor săi, care îl urmăresc stupefiați. Ca și cum Eden ar fi interzisă. Ca și cum nimănui nu îi este permis să se apropie de ea. Dar el nu știe dacă e din cauza ei sau a celorlalți.

- Mi-ar fi mai ușor dacă ai spune și tu ceva.

Își mijește ochii înspre el. Asha pare puțin mai înalt decât Isaak, dar nici la el nu este nevoită să facă ceva ca să îl privească direct în ochi.

- De ce crezi că vreau să îți fie ușor?

Ridică umerii neștiutor. Ea nu l-a văzut pe Isaak să facă gestul ăsta vreodată.

- Pentru că încerc să port o conversație cu tine?

- Nimeni nu te-a pus să o faci și mai ales nu eu.

- De fapt, ia el o pauză, sunt aici cu un motiv.

- Vrei și un premiu?

Buza lui de jos este strânsă nemilos de tare de către dinții lui. Fata asta chiar e imposibilă. Nu are nicio idee cum fratele lui a rezistat cu ea, când el nu era în stare să se descurce nici cu fetele dulci și drăguțe. Inspiră și expiră.

- M-a trimis profa de engleză. Vrea să te ajut cu notele.

- Ah, ce drăguț! Frumos, sportiv și pe deasupra și deștept! Combinația de vis.

Se rotește iarăși și de data aceasta reușește măcar să părăsească cantina și să iasă din clădire, dar fix în dreptul ușii este oprită din nou de el. Scrâșnește nervoasă din dinți.

- Ce naiba mai vrei acum?

- Poți te rog să fii mai drăguță? Nu e ca și cum fac asta din propie inițiativă și eu mă aflu în aceași situație.

Însă el minte. Nu a făcut-o din propia inițiativă, dar i s-a părut că i-a pus Dumnezeu mâna în cap când profesoara lor a venit cu ideea. Eden i se pare enigmatică, știe câte ceva despre ea, dar deobicei lumea nu prea deschide subiectul ei. Ea e interzisă în această școală. Iar lui îi plac lucrurile interzise.

- Lasă-mă dracului în pace, Asha Newton! Nu am nevoie de nicio meditație din partea ta.

- Hei, hei, grăbește iar pasul spre ea, care a luat-o din loc. O să primești ajutor la engleză fie că îți convine sau nu! Nu e decizia ta. Acum, aș aprecia enorm dacă mi-ai da un cont de Facebook sau vreo altă modalitate de a te contacta, fiindcă eu m-am săturat să te urmăresc prin școală.

Degetul ei mijlociu se înalță semeț în idrecția lui, în timp ce expresia îi rămâne de piatră și privirea mai rece ca însăși Antarctica.

- Atunci nu mai fi un obsedat și nu o mai face.

Pleacă, lăsându-l înmărmurit. Din spatele lui, o mână i se așază pe umăr și o alta îl bate încurajator pe spate.

- Nu merită, frate. Știi tu ce s-a întâmplat.

Îl arde pe băiat cu privirea. Probabil că singurul lucru bun pe care l-a făcut Asha încă de la început, a fost să nu dea importanță fotografiilor cu ea. Da, le-a văzut. Și da, știe exact ce s-a întâmplat în acea noapte, sau cel puțin asta crede el. Dar nu îl deranjază. El nu e Isaak.

- Totuși, dacă te face să te simți mai bine, continuă același băiat, să știi că nu am mai văzut-o așa de vie de când era cu Cristof.

Dar când era cu Isaak? Atunci cum era? Tot ca azi? El nu e Isaak. Asta știe. Dar ce nu știe este cine e Eden.