Van Gogh și alte vicii

Capitolul 18-" Șoaptele"

La sfârșitul lui noiembrie, vremea din Olanda se duce dracu', la propiu. Ploile răsar de peste tot și aerul devine neobișnuit de răcoros. Din acest motiv, ea poartă azi un pulovăr din lână bej. Așteaptă ca el se ajungă la meditație. Vineri seara, ar trebui să fie ocupată pentru doi adolescenț, însă pentru ei, nu. Teoretic, vor învăța. Practic, se vor uita la Netflix pe televizorul sofisticat pe care Luuk a insistat să îl cumpere în sufragerie.

Colțurile gurii i se curbează inconștient. Oare așa se poartă oamenii îndrăgostiți? Dacă da, atunci Eden s-a cam dus dracu' și ea odată cu vremea. A fost îndrăgosită doar de Cristof până în acest moment, dar cu el a fost ceva diferit și asta pentru că fusese foarte inocentă pe atunci. Între timp, își pierduse virginitatea, prietena ei cea mai bună trecuse prin lucruri, pe care nu i le doresc niciunei femei și să nu uităm de accidentul ei. Între timp, viața o obligase pe Eden să se maturizeze și să devină statuia de gheață de acum. Ea nu își dă seama dacă mai poate iubi, are impresia că e prea stricată să iubească sau să fie iubită. Și acela a fost momentul în care ea a realizat că, indiferent de cât de potrivit e Asha pentru ea, ea nu e potrivită pentru el.

Dintre buze îi scapă un oftat apăsat, însoțit de mâna ei, masându-și tâmplele. Soneria de la intrare se aude, la scurt timp, făcând-o pe ea să se îndrepte spre ușă și să i-o deschidă. Un Asha fericit stă acum în fața ochilor ei, cu zâmbetul frumos pe buzele-i relativ subțiri. Cu o grimasă încordată, Eden se dă în lături, pentru a-l lăsa să intre.

- Și cărțile? îl întreabă, văzând că nu are nimic după el.

- Ai spus că ne uităm la film.

Ochii ei se rotesc, iar, apoi, pleacă după bolul de popcorn pe care l-a pregătit. Începe să butoneze telecomanda și, până la urmă, reușeste să se decidă asupra unei pelicule. Deși e îmbrăcată bine, niște fiori reci îi trec pe șira spinării, lucru care o face să se cuibărească la pieptul lui. El își trece o mână de după umerii ei și se răsucește un pic spre ea, depunându-i un sărut în părul șaten. Inspiră adânc aerul care o înconjoară, fiindcă ea miroase a lavandă și țigări. Ea își strânge ochii cu putere. Eden realizează că nu mai poate iubi. Prima ei dragoste a distrus-o și nu se simte pregătită să înfrunte din nou același lucru, dar nu știe cum să îi spună lui Asha. E speriată și se simte singură. E ca înainte de accident, de aceea Asha, nu va fi niciodată protrivit pentru ea. El o aduce în trecut, iar ea are nevoie să meargă mai departe, să privească spre viitor. Oricât de mult ar încerca să facă asta, cu el lângă ea, nu va reuși.

- Aș vrea să rămânem așa.

Murmurul aproape timid ce se aude în timpanul ei, i se sparge undeva între inima obosită și stomacul răscolit. Vrea să zâmbească, însă nu poate. Își sinte întreg interiorul zvârcolindu-se dureros.

- Minute, ore zile-ntregi
Se scurg precum nisipul,
Cu orice funie-ai să-l legi,
Tot nu se oprește timpul.

Își întoarce chipul spre al ei. Cu degetul mare, urmărește conturul trăsăturilor ei aspre. Eden nu e absolut deloc delicată. Are pomeții foarte proeminenți și o linie a maxilarului la fel de bine conturată. Nasul roman i se profilează pe fața ușor prea mică pentru înălțimea trupului ei, ieșind primul în evidență. Și cu toate astea, pentru el, ea va rămâne tot timpul idealul de frumusețe. Sufletul lui de copil a făcut greșala să se îndrăgostească de o fantomă, o parte a ei mărurată de fuga nebună a timpului și singurul lucru cu care va rămâne în urma acestei dragoste, este amintirea chipului ei perfect. Peste ani, Asha încă va căuta să găsească o femeie cel puțin asemănătoare ei și va eșua lamentabil. Fiecare persoană care metrece calea este unică și absolut nimeni nu o va putea înlocui. Înclinându-se, îi cuprinde buzele cărnoase într-un sărut ușor. El se pierde în atingerea fină a ființei ei, în timp ce mintea ei complotează, ca de obicei, împotriva sa. Ea nu a fost dintotdeauna o persoană rațională, dar acum, rațiunea nu îi mai dă pace.

- A fost poezia ta? o întreabă, cu mâna lipită de obrazul osos.

- Da.

Se privesc în ochi. Ai lui Asha, nu văd dincolo de paleta coloristică a alor ei, ai lui Eden nu văd dincolo marea profundă în care se scaldă irisurile lui. Respirațile îi devin sacadate, când își lipește fruntea de a lui. Sprâncenele dese îi urcă într-o expresie de compasiune pentru inima băiatului din fața ei. Știe că îl va distruge și pe el, așa cum a distrus toate lucrurile care au contat pentru ea, dar faptul că este o egoistă nu îi dă voie să se îndepărteze, ba mai mult, își lipește toracele de al lui. Pulovărul gros nu îi permite să simtă apropierea dintre ei așa cum trebuie și cum Asha pare să se prindă, i-l cuprinde între vârfurile degetelor. Ea îl ajută să îl îndepărteze mai repede, lăsându-și expusă pielea înfiorată. Ochii lui îi cad asupra bine-cunoscutului tatuaj.

Dintre toate alegerile pe care le-a luat, pe asta o regretă cel mai mult. Dacă nu ar fi fost acel tatuaj, nimeni nu ar fi aflat că ea era cea din poze și viața ei nu s-ar mai fi dus de râpă. Dar pe cine încearcă să mintă? Viața ei începuse să se ducă de râpă din noaptea acelei petreceri și tatuajul nu avea nicio vină. Își ține respirația când buzele lui îi ating urmele de cerneală colorată. Sărutul depus între sânii ei este atât de gentil, încât ar fi aproape insesizabil, dar ea îl simte până în măduva oaselor, răscolind-o pe interior mai mult decât orice privire iscoditoare. Ridicându-și privirea în a ei din nou, își depărtează buzele.

- Sunt îndrăgostit de tine.

Șoapta îi ajunge direct în inimă și i se înfige acolo, în rănile deja deschise. Nu știe pe cine să condamne că a lăsat așa ceva să se întâmple, pe ea sau pe el? În fond, nu e vina niciunuia dintre ei, nu noi ne alegem persoanele de ccare ne îndrăgostim, dar inima lui Asha, din păcate pentru el, și-a găsit cea mai instabilă și nepotrivită persoană. Își dorește să îl poată iubi, măcar așa cum l-a iubit pe Cristof, dar nu poate. Nu poate să mai sufere, pentru că pur și simplu a rămas fără lacrimi.

- Eu... nu știu ce să zic.

- Nu trebuie să zici nimic, îi zâmbește încurajator, strângând-o mai bine la pieptul lui.

Fața lui Eden se ascunde în scobitura dintre umărul și gâtul lui, unde lasă un sărut umed, pulovărul cu anchior perțându-i acest lucru. El simte acel sărut ca un ciob care îi străpunge pielea sensibilă. Precum cei care își găsesc refugiul în lamele cu care se taie, Asha are nevoie de sărutul de sticlă al ei, pentru că, deși îl doare, îi oferă alinarea și protecția de care au ambii nevoie. Dragostea născută din durere nu e niciodată sănătoasă. Rămân așa, cum și-a dorit el, până când filmul se termină. Între timp, ea adoarme, iar pe el nu îl lasă inima să se ridice de sub ea. Gura îi este ușor întredeschisă și are o expresie încruntată pe față. El se întreabă ce visează, dar, în realitate, nu ar vrea să știe. Visele lui Eden s-a transformat demult în coșmaruri, iar într-o lume condusă de speranță, este destul de depresiv. Îi mângâie sprâncenele aproape unite la mijloc, făcându-le să se detensioneze. Apoi, o ridică pe brațe și o poartă până în camera ei, unde o așază grijului pe pat. Fix în momentul în care dă să iasă pe ușa o poate vedea foindu-se și, după-aceea, ridicându-se buimacă în șezut.

- Rămâi.

De data aceasta, șoapta ei îi arde carnea de pe oase. Înaintează spre pat și își îndepărtează puloverul din cașmir. Se întinde pe partea dreaptă a patului, fără să mai scoată un sunet. Capul lui Eden îi este așezat pe piept, ascultând cu atenție bătăile accelerate ale inimii lui. Doar dacă ea ar știi că inima îi bate cu atâta intensitate numai pentru ea. Șoaptele pot aduce două suflete mai aproape unul de altul, dar aceleași șoapte, nerostite, le pot îndepărta mai mult decât ai crede că e posibil. Ei doi vor avea parte de ambele tipuri de șoapte, însă acum, se bucură de cele benefice, stând îmbrățișați și lăsându-se purtați pe,ce pare a fi în seara asta chiar și pentru Eden, târâmul viselor. Ultimul lucru de care mai este conștientă sunt buzele lui, presate de fruntea ei ușor transpirată.

un mic moment romantic intre Eden si Asha. intrebare, care dintre voi inca il mai vrea pe Isaak? :)))