Van Gogh și alte vicii

Capitolul 21- "Alegerea corectă"

          – Eden, doar oprește-te și ascultă-mă.

          Grăbește pașii pe holul liceului. Asha atrage prea multă atenție asupra lui, iar ei nu ii place deloc ipostaza în care o pune. Capetele curioase se întorc după ei, cercetăndu-i cu privirea. Ea înjură in barbă. Și chiar dacă nu crede în el, tot privește către tavanul instuției, rugându-se la Dumnezeu ca el să nu se mai țină după ea.

             Se consideră o scorpie insensibilă. Eu nu o pot contrazice, cel puțin nu în totalitate. Eden nu este o scorpie, dar este cu siguranță insensibilă. Și-a blocat sentimentele acum destul de mult timp, așadar nimeni nu o poate condamna că nu le i niciodată în seamă pe ale celorlalți. Și totuși, când a terminat lucrurile cu Asha, atât de brusc, l-a rănit. Iar ea o știe, dar nu pare să îi pese. Sau poate noaptea târziu, când pune capul pe pernă, se consolează cu gândul că l-ar fi rănit mai tare dacă ar fi rămas împreună.

                  Permiteți-mi să fac o mică paranteză filosofică, căci, în ultima vreme am impresia că Eden devine personajul negativ în propia ei poveste și cum am mai spus, în viața reală nu există așa ceva. E foarte greu să faci alegerea corectă, atunci când cea greșită te face mai fericit. Iar ea ar fi fost mai fericită cu el. Dar în același timp, oamenii răniți sunt cei mai periculoși, căci  ei știu cum să transforme iadul în acasă. Poate că ea s-a obișnuit atât de mult cu singurătatea, încât acum nu știe cum să aprecieze o persoană care vrea să-i fie alături.

Inspiră adânc, concentrâdu-se asupra lucrurilor pe care le-a învățat alături de psiholoaga ei la terapie. Mâinile și picioarele încep să-i tremure incontrolabil, iar capul îi vâjâie. Își simte inima bubuindu-i, mai să-i sară din piept, iar indiferent de cât de mult încercă, aerul nu îi mai ajunge la plămâni. Chiar nu era momentul să aibă un atac de panică. Concentrează-te, își spune sieși. Încearcă să găsească cinci lucruri pe care le poate vedea: dulapul din dreapta ei, ochii panicați ai lui Asha, ușa din spatele lui, fereastra din fundul holului, neonul care îl luminează; trei lucruri pe care le poate auzi: clopoțelul, mișcările elevilor, ceva ce spune băiatul din fața ei, dar pe care încă nu reușeste să îl deslușească; două lucruri pe care le poate mirosi: parfumul lui, mucegaiul din colțul camerei și un lucru pe care-l poate gusta: buzele lui.

Respirațiile îi revin treptat la normal, urmate de bătăile inimii. Apoi, incepe să înțeleagă ce zice băiatul care acum o susține cu un braț după talie.

– Trebuie să vorbim, îi zice nebăgând în seamă întrebările lui.

O conduce într-o clasa liberă și ea ia loc în una din bănci. Își sprijină capul în mâini.

                     El nu pricepe ce se întâmplă. Nu poate înțelege de ce ea a decis in mod subit să se despartă de el. În viziunea lui, lucrurile mergeau perfect între ei doi, cel puțin înainte de acea noapte blestemată. Știa că nu era pregătit și tot a făcut-o. Dacă i-a dat papucii pentru că era virgin? Nici nu vrea să se gândească la asta.

                       Vedeți voi, Asha este un copil naiv, crescut în privilegiu. A fost din totdeauna plăcut de oameni, datorită carismei lui, aproape că s-a născut popular. El nu știe ce înseamnă să fii "copilul ciudat" sau "târfa liceului". Lui nu i s-au pus niciodată etichete, ba din contră, el era cel care le punea. Probabil de aceea îi este atât de frică acum. Probabil că de aceea își inchipuie că pe Eden ar fi interesat-o vreodată că el era virgin. Însă, asta înseamnă și că el nu o cunoaște deloc.

– Nu te iubesc, Asha.

Ia o pauza. Are nevoie să-și regleze respirația încă o dată. Și are nevoie de un răgaz de timp, ca să-și aleagă cuvintele. Urăște să îi facă asta tocmai lui, dar lucrurile nu pot continua astfel. Însă cum îi spui persoanei care ține cel mai mult la tine că sentimentele nu sunt reciproce? Cum faci să doară mai puțin? Cum poți să le curmi suferința? Nu poți. Nimic nu este mai dureros decât să iubești pe cineva care nu te iubește inapoi.