Van Gogh și alte vicii

Capitolul 19-" Deciziile proaste"

Ai crede că oamenii se învață minte. Că dacă trec o dată prin ceva, vor face tot posibilul să nu mai treacă și a doua oară. Ea chiar a încercat, dar atunci când ochii lui albaștri au fixat-o rugători, Eden s-a pierdut undeva în neant. Asha dă o petrecere. Eden va merge și ea. Eden urăște petrecerile și asta nu pentru că a fost vreodată genul acela de fată cuminte, ci pentru că petrecerile i-au distrus viața. Mai țineți minte că Eden credea că cea mai rea decizie pe care a luat-o a fost tatuajul? Eu țin sa o contrazic. Eden a luat multe decizii proaste, însă, dintre toate, doar aceasta va schimba cursul noii ei vieți.

Oamenii vor căuta tot timpul stabilitate și siguranță. Mama ei s-a căsătorit cu Luuk pentru asta, Cristof a plecat, iar ea s-a refugiat în vicii din exact același motiv. Ea a căutat să își creeze o viață pe cât posibil de stabilă și sigură. Acea cafenea, lăcașul ei, îi oferea tocmai ce căuta. Și, deși nu i-ar plăcea niciodată să recunoască, ea are nevoie de același lucruri de care avem nevoie cu toții. Faptul că s-a desprins de rutina nou-creată, i-a făcut numai rău. Acum, Eden se simte instabilă și nesigură. Asha nu are nicio idee.

Săptămâna trecută, a anunțat-o că mama lui este plecată în State ca să rezolve niște acte de care au nevoie, așadar el s-a decis să țină o petrecere de Halloween. Ea știe că petrecerile nu se termină niciodată bine. Ea și-a pierdut virginitatea la o petrecere unde avusese prea mult de băut. Romee a fost rănită la o petrecere. Și totuși, a acceptat. Trebuia ca ea să ia o decizie mai rea decât toate cele dinainte.

Nu a mai avut curajul să intre în casa grej, din acea noapte. Încă își aduce aminte cum se auzea muzica sau mirosul înțepător de alcool. Casa nu e cu mult diferită de cum era în noaptea aia blestemată. Nimeni în afară de ea, Romee și Henrik nu știe ce s-a întâmplat de fapt. Imaginea casei și acelei camere i-a acaparat gândurile pentru mult prea mult timp. S-a simțit ca și cum ea a fost acolo. Când a trecut prin fața acelei case acum aproape nouă luni, în acea noapte de duminică spre luni, a văzut-o tronând nederanjată în intersecție. A văzut-o bântuind-o chiar și în ce ar fi trebuit să fie ultimele ei clipe de viață.

Insipirând adânc, își face curaj să apese cleanța. Adolescenții euforici umplu și în această noapte livingul, care este acum decorat diferit. Ei nu știu cât de mult rău fac paharele din mâinile lor sau conținutul tigărilor pe care le fumează nonșalant. Ei nu știu cât de mult rău fac oamenii în general. Eden a simțit mai mult decât oricine răutatea umană, căci a lovit-o din toate părțile. Orice fărâmă de vis despre o lume mai bună i-a fost spulberată la vârsta fragedă de doar șaisprezece ani. Viața este crudă și nedreaptă, fiindcă ea nu merita asta. Nici Romee nu merita ce i s-a întâmplat. Nici măcar Marije nu a meritat direrea de a-șo vedea fiica pe un pat de spital, dar vieții nu îi pasă de ce merităm sau cât de nevinovați suntem.

Am încetat să mai cred în conceptul de karma, pentru că nimeni nu primește ce merită. Mi-a devenit clar că toți plătim, dar felul în care o facem este de cele mai multe ori complet nedrept. Un copil naiv și încăpățânat ca Eden a plătit pentu acțiunile ei mai mult decât a putut duce. Își dă o buclă după umeri. Și-a ondulat părul natural drept, iar pe cap și-a așezat o diademă. Azi, e prima oară când poartă negru de când a aflat. În acea noapte, purta negru. De fapt, rochița din piele de pe ea este aceași cu cea din seara cân viața prietenei sale a fost pur și simplu demolată din temelii. Eden e singura care aude sunetul pe care îl fac tocurile cizmelor ei pe parchetul din cameră. A întârziat, e conștientâ de asta, dar nu a putut să se deplaseze. Și-a pus rochia pe ea și și-a încălțat cizmele înalte, însă a rămas cu privirea pironită pe ușa de la intrare. A trecut mult de când nu s-a mai aranjat și nu are de gând să mintă, acum se simte frumoasă. Iar cea mai periculoasă femeie este cea care se simte frumoasă.