Van Gogh și alte vicii

Capitolul 12- "Caietul bleumarin"

Acest capitol îi este dedicat lui Lavinia-Ciobanu pentru talentul ei formidabil la scris poezii, căci poemul din acest capitol, ca și restul ce vor urma, sunt creațile ei, publicate sub titlul de "Refugiu" și pentru că m-a lăsat să îi folosesc talentul și să îl atribui personajului meu. Mulțumesc, Lavinia!

Asha nu s-a așteptat la asta. Este un băiat sigur pe el, dar când vine vorba de ea, se pierde cu firea. Eden e neobișnuit de încrezătoare și mai mereu prost-dispusă. Nu a venit să îi ceară ajutorul ca orice alt om normal, nu, ea a intrat pe teren în urma antrenamentului său de fotbal și a strigat: "Asha Newton, mai e valabilă oferta sau trebuie să îmi găsesc alt meditator?" El a privit-o confuz, și-a cercetat prietenii, chiar dacă nici ei nu știau ce se întâmpla, apoi, a rânjit. Ea i-a întors zâmbetul într-un mod timid, dar extraordinar de frumos. Aceea a fost una dintre puținele zile când ea se simțea în regulă. În care a văzut-o zâmbind în toată splendoarea ei. În care ea i-a permis lui Eden cea reală să iasă la suprafață. Ăsta e lucrul care îi place cel mai mult la el, că o lasă să fie cum era înainte de accident.

Lui Eden chiar îi e dor de vechea ea, care, în ciuda tuturor defectelor ei, era mult mai plină de viață. După ce au trecut trei săptămâni, el a realizat că ea nu este interzisă și nici enigmatică, doarece, i se pare lui, ea este așa cum o vezi. Sângele apă nu se face. Ambii frați au greșit-o în această privință, ea este mult mai mult decât îi lasă pe ei doi să vadă, dar măcar cu Isaak a fost sinceră. Nu l-a indus în eroare, pretinzând că ea este încă cea de dinainte de accident, de acum șapte luni.

Spre deosebire de Isaak, Asha știe de pozele ei și de zvonurile care au circulat prin școală. Și cu el e sinceră, căci nu îi ascunde trecutul. Dacă stăm să ne gândim e sinceră cu amândoi, dar cu privire la aspecte total diferite. Mă rog, era sinceră, căci cu Isaak nu a mai avut nicio tangență. Îi lipsește Van Gogh. Vrea să dea buzna în cafenea și să nu îi pese că el e acolo. Vrea doar să stea la masa ei, să citească, să își fumeze țigara și să bea cafea. Dar nu poate, nu poate să îi ignore prezența, pentru că există încă ceva la Isaak care o îndeamnă să îl studieze. El are ceva atât de electrizant față de Asha. Nu se poate suferi că îi tot compară, deoarece ei doi sunt așa diferiți, încât niciunui om întreg la minte nu i-ar trece prin cap să îi compare. Și totuși o face. Compară nu doar felul lor de a fi, ci și înfățișarea. Asha este mai musculos, are o linie a maxilarului bine definită și trăsături masculine. Părul îi este de un brunet rece, spre deosebire de blodul lui Isaak. Însă nimic nu se compară cu diferența dintre ochii lor. Ai lui Asha sunt albastru pur, ca fundul oceanului, adânci și pătruzători. Ai lui Isaak doar îți taie respirația.

- Eden, ești bine?

Scutură din cap, buimacă. Mâna lui este așezată pe coapsa ei dreaptă și o privește întrebător. Sunt înconjurați de caiete și culegeri, stând pe podeaua din dormitorul ei. S-a înțeles ca el să vină să o mediteze de două ori pe săptămână, în serile în care mama ei și Luuk sunt de gardă la spital. Seara aceasta este una dintre ele.

- Ai auzit măcar ce am zis despre Future in the Past?

Nu auzise. Dar știe, cel puțin în olandeză ce presupune acest timp. Este unul dintre cele mai idioate, dacă e să o întrebi pe ea sau pe mine. Viitorul anterior este acel timp pe care oamenii îl folosesc, de cele mai multe ori, să exprime intenții pe care nu le-au dus la capăt niciodată. Este aproape la fel de idiot ca Condiționalul-optativ, dar acela îl intrece. Exprimă acțiuni pe care vrem să le facem, dar știm singuri că nu se va întâmpla. Spre exemplu, Asha ar săruta-o pe Eden în acest moment, fiindcă i se pare ireal de frumoasă. Buzele îi tremură tacit, iar ea doar contemplează asupra vieții. El deja s-a obișnuit că de multe ori trebuie să o trezească din reverie sau că ea se pierde în gânduri, dar atunci când ochii îi sunt fixați pe un punct imaterial și mintea îi fuge, el simte că e cel mai aproape de ea. Însă între Eden și Asha va exista tot timpul o prăpastie. El nu îi înțelege lupta, iar ea nu îi înțelege dorința.