Iadul unui înger

11. Patul lui Procust

Își mișca piciorul nervoasă, în timp ce privea peisajul.

Erau în interiorul hotelului, în sala în care puteai să iei masa, dar îi ignora pe toți. Privea lacul gigantic, lat, peste care se vedea o întindere abisală de un alb imaculat. Nu mai fusese niciodată aici – i se părea un loc incredibil de frumos, comparativ cu Philadelphia cea sufocantă. Ar fi trăit, ea, însă, aici? Nah! Iubea mai mult orașul în care se născuse.

Se înnoptase de-a binelea, felinare înghețate lucind în zăpada care îți maltrata retina, iar gradele trecuseră pragul înghețului. Se anunțase o furtună de zăpadă, iar cei prezenți în zonă exclamară încântați. Auzise că media zilelor în care ningea în Bonners Ferry era de nouă zile – pfiu! Își privi telefonul, observând că primise un mesaj pe What's App, iar altul prin mesageria mobilului. Pe aplicație avea trimisă o poză de la Dylan, care îi prezenta camera de hotel în care se cazaseră, iar mesajul primit era de la Michael. Alese să nu-l deschidă – presimțea că era o veste rea, dar îndreptă camera spre fața sa și își făcu rapid un selfie pe care îl trimise înapoi tatălui său. Îl sunase mai devreme, anunțându-l că ajunseseră și că totul arăta minunat. Totul, mai puțin compania.

Dacă Daniel se făcuse din nou nevăzut, de-abia mai mișcându-se, Michael și Luke își propuseseră să ia cheile de la camere. Kavanaugh era încă supărat pe prietenul său că îl adusese pe Cumberbatch, însă argumentul lui Luke îi lăsase pe amândoi fără contraargumente, așa că Gabby nu se mai chinui să protesteze. Trebuia să-și petreacă vacanța cu Michael. Și ce dacă apăruse și un personaj pe care nu-l suporta? Nu ar fi cu nimic diferit față de liceu, acolo unde nu suporți majoritatea personajelor.

— Pot să iau asta? O întrebă chelnerița, iar ea aprobă. Apoi, se hotărî să deschidă mesajul în care era scris, scurt:

Idioții ăștia nu au decât două camere. Te aștept la recepție.

Ei erau idioți, sau Luke nu rezervase patru camere? Pufni din nou – era foarte calmă, chiar dacă avea o senzație de tristețe profundă observându-și greșeala, pe Daniel. Se ridică de la masă și se îndreptă spre recepție, acolo unde Michael spumega. Ochii lui Luke luceau drăcește, pe când Daniel sorbea nepoliticos dintr-un suc, lângă recepționer.

— Nu s-au făcut rezervările, anunța în continuu bărbatul care se făcuse micuț de partea cealaltă a tejghelei.

— Ba eu le-am făcut! Spuse Luke. La această propoziție convingătoare, Michael îl privea urât pe recepționer.

— Ascultați, domnilor, își drese bărbatul glasul, dacă ați găsi o soluție... adică, știți, să dormiți în perechi...

— A! Făcu Gabby, apropiindu-se. Și cum propuneți, domnule? Se lăsă peste tejghea, spunând. Ăla de-acolo – îl indică pe Daniel – a încercat să mă violeze. Pe Satana care se jură că a făcut rezervările nu-l sufăr, iar Michael, ei bine...

— Păi, înghiți bărbatul în sec, stupefiat, dacă nu aveți nimic rău de spus despre dânsul – indică ceea ce domnul numea Satana, nu cumințenia pământului, care nici nu comenta, de lângă cherchelit, atunci ați putea să dormiți cu el. Sunt convins că nu se va purta nelalocul lui cu dumneavostră, dar credeți-mă că suntem plini. N-avem nici măcar o canapea liberă!

Gabrielle aprobă și luă cheile, mulțumindu-i bărbatului, care oftă ușurat. Îndepărtându-se puțin, Michael spuse clar și răspicat: