Iadul unui înger

28. Mai apoi este împușcată o femeie

Nu îi venise să creadă că bănuielile ei despre Orson erau atât de adevărate.

Tot trupul îi tremura, cuprins parcă de friguri, în timp ce se străduia să părăsească etajul secției. Își dorea să ajungă la parter, dar brusc picioarele îi spuneau că planul ei era unul idiot – nu mai putea să facă niciun pas. Inspriă profund – auzise că mintea avea nevoie de aer atunci când simțeai că îți vine să leșini - și își trosni degetele. Sunetul oaselor scârțâind o calma, îi făcea ca roșeața obrajilor să dispară, să se uniformizeze cu restul pielii. Femeie polițist era, dar gândul unui eventual viol îi făcea părul să i se ridice în cap. Iar pentru că gândea atât de intens, încercând să readucă un echilibru în mintea sa, nu fu conștientă de faptul că spre ea era îndreptată o armă.

Mult mai mulțumită de funcțiile sale vitase se ridică, aranjându-și pantalonii. Zâmbea pentru că era conștientă că simplul dialog cu tatăl său o ajutase enorm – la impuls nu mai ridicase pistolul și nu țintise creierul lui Orson. Chiar se gândea la cum va veni acasă, ca în prima zi de școală, și va povesti întreaga peripeție. Oh, da!

Aproape că mi-e milă de fericirea ei, pentru că se cam spune că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.

Cu degetele tremurânde, Orson Climb îi ținti pieptul, fără să știe că Michael urca scările, ajuns în capul acestora. De altfel, Kavanaugh – obosit de-a binelea din cauza unei extenuări psihice – o văzu zâmbind tâmp lângă perete, cu ochii țintiți spre podea. Se încruntă, iar apoi îl văzu pe noul ofițer, roșu la față, cu arma îndreptată spre ea. Genunchiul îi țâșni, intrând în starea de panică, iar înainte de a-și da seama strigă înnebunit spre ea:

— Gabrielle!

Nu îi venea să creadă că avea să vadă două astfel de atrocități în aceeași zi, însă răul deja se petrecu. Mike fu doar trimisul lui Dumnezeu care diminuă impactul, astfel încât Gabby să nu moară. Căci glonțul părăsi țeava în același moment în care Mike strigă disperat. Femeia, întorcându-și privirea spre Orson pe care parcă-l vedea pentru prima dată, își mări ochii șocată. Nu era în stare de nicio mișcare, dar pentru că fu împinsă de Michael, din poziția sa cu spatele la zid, ajunse total expusă în momentul în care glonțul se înfipse în abdomenul femeii. Apoi, reveni pe același perete, umplându-l de sânge imediat ce țesuturile se rupseră.

Căpitanul secției crezuse că glonțul îi ocolise; nu auzise cum acesta se implatase în stomacul lui Gabby, de aceea fugi mai departe, spre Climb. Era înverșunat, putând chiar să muște din fața acestuia. Bineînțeles că inculpatul nu așteptă ca tancul uman – Michael – să-l ajungă. Din unghiul său vedea destul de clar că izbutise a o împușca pe Gabrielle și existase și un martor. Asta îl trimitea la ani buni de închisoare și la încetarea exercitării funcției pe care o dobândise din greu. Aproape că îi era ciudă când se întoarse cu spatele și o luă la fugă în aceeași direcție cu Mike: din cauza unei femei își distrusese viața. Din cauză că nu își putuse ține mâinile acasă.

Inspiră profund – nu avea nicio opțiune de întoarcere spre Michael cel nervos, așa că exact cum fusese învățat să sară în cadrul antrenamentului își dădu drumul pe fereastra de la capătul holului. Zgomotul cioburilor care se spărgeau îl opri pe Mike. Acesta continuă să privească modul în care capul polițistului dispărea din raza lui vizuală. Se sinucisese și el, cumva?

Expiră șocat și se apropie de geam. O femei țipase când îl văzuse pe bărbatul în uniformă aruncându-se de la etaj, iar câțiva colegi de ai săi păreau să vină spre acesta. Orson era întins pe asalt, în jurul său începând să se creeze o baltă sângerie. Dumnezeule mare!