Iadul unui înger

EPILOG

sau cum încă nu se încheie

o lucrare monumentală de doi ani

23 martie

Își aleseseră o perioadă incredibilă de a da petrecerea de logodnă. În Philadelphia, până pe 29 martie avea loc Festivalul Vinului, iar cum se întâmplase să se decidă asupra nunții la începutul lunii, Gabrielle și Michael hotărâseră să organizeze petrecerea de logodnă cu o lună înainte de data ceremoniei nupțiale.

În splendoarea copacilor înfloriți, a temperaturilor decente și cu soarele zâmbindu-le deasupra capului, Gabby se învârtea agitată în restaurantul pe care-l închiriase alături de Mike. Bărbatul pur și simplu o privea de la o masă, acolo unde îi ținea compania William.

I se părea incredibilă transformarea Gabriellei: femeia, după ce văzuse cu ochii ei mormântul lui Daniel, îl adusese pe John Adkins în Pennsylvania și se ocupase de înmormântarea sa ignorând protestele soției, înflorise. Poate că rochia era de vină: era foarte decoltată și dezvăluia mai mult decât Mike și-ar fi dorit. Sau pur și simplu era corpul ăla. Părea că revenise la vechiul stil de viață de foarte mult timp apus: sală, înot, o dietă echilibrată și sex. Michael oftă, continuând să ia guri mici din vinul pe care și-l turnase mai devreme.

Revenind în Philadelphia, se mutaseră împreună. Apoi începuseră să se afișeze din ce în ce mai mult ca un cuplu, culminând cu anunțul care nu șocase pe nimeni. În tot acest timp, zâmbetul de pe fața lui Gabby îi făcea viața mai frumoasă. Michael nu se putea abține din a o contempla, chiar dacă știa că holbatul nu era politicos, dar Gabrielle a lui era fericită și se simțea mândru să știe că el contribuise la fericirea aceea.

Tocmai ce o vedea întorcându-se spre el, prinzându-l de mână și îngâimând ceva. Nici nu conta ce-i cerea să facă. Michael plutea pe un norișor al euforiei și uita că e muritor. Îi cuprise talia și zâmbi în fața unui cuplu.

— Se pare că logodnicul tău e deja amețit, iar nu alcoolul e de vină, remarcă femeia durdulie. Gabrielle își întoarse capul spre el și-l privi. Râse, un sunet atât de simplu și totuși care izbucnea în el complex, și își așeză o mână pe inima lui.

— Mă tem că aveți dreptate, doamnă, făcu Michael.

— Este evident! Vă potriviți de minune!

Gabby le mulțumi și fu trasă de Mike într-o parte.

— Wow! Sunt așa de obosită, încât e posibil să cad lată chiar acum. Nu glumea, realiză Kavanaugh, căci cearcănele mascate de corector vorbeau de la sine.

— Ar fi trebuit să dormi puțin. E de-abia miezul nopții. Mai avem patru ore de petrecut.

— Să mă gândesc cine nu m-a lăsat să dorm după-amiază, își dădu ea ochii peste cap. Apoi tu te-ai culcat lângă Kevin, iar eu a trebuit să rezolv criza prăjiturilor.

— Ți-a plăcut și ție, râse Mike amintindu-și că în curând dădaca avea să fie în plus în casa lor. Apoi, oprind-o în colțul retras care ducea spre băi îi cuprinse gâtul și spuse: Hei, arăți minunat. Nu cred că am avut ocazia să-ți spun asta.

— Crezi? Am impresia că rochia asta nu-mi vine bine... și privi nesigură în jos.

— Glumești? Îți vine prea bine.