Iadul unui înger

39. Produsul unei societăți viciate

În Bonners Ferry, cu câțiva ani în urmă

În taverna lui Mugsy o văzuse pe Lucy Coleplay pentru prima dată, după ce își terminase tura de la magazinul de suveniruri. Postul de vânzător nu i se potrivea deloc lui Daniel, iar el nu putea concepe ideea că talentul său natal în artă era irosit.

Da, Daniel era supărat pe tot ceea ce însemna viață. Din cauza unei copile îndrăgostite trebuia acum să putrezească într-un oraș nedezvoltat ca Bonners Ferry, unde iernile erau capricioase. Îi pătrundea frigul până în oase, chiar dacă se afla sub plapumă. Oricum camera în care locuia era sub standardele sale. Închiriase la bătrânul Joe, iar Luke îi plătise chiria pe un an. Restul de trei fusese nevoit să și-o achite singur. Iar hulpavul domn Joe – fost ziarist - nu lua în considerare umezeala pereților sau ineficiența caloriferului din camera pe care i-o închiriase lui Daniel.

Artistul aruncă o monedă pe masă, luându-și privirea de la Lucy. De-abia ce-i rămâneau câțiva bănuți în buzunar cu care să-și asigure strictul necesar. Nu asta era viața pe care și-o dorise Daniel și nu așa își imaginse el că avea să arate existența sa după ce se prostise cu Gabrielle Ravenleigh. Își strânse pumnii nervos. I-ar fi sucit gâtul prefăcutei ăleia imediat, fără să stea să se gândească.

Și-ar fi dorit să plece de aici, dar Luke Scott fusese clar: putea să trăiască drept Daniel Cumberbatch în Bonners Ferry, unde nu-l cunoștea nimeni. Dacă s-ar fi întors în Philadelphia, ar fi avut probleme. Nu îi spusese și ce fel de necazuri, dar putea deduce și singur. Cam încercase să violeze o minoră.

— Ești mort pentru ei, Danny!

Și așa trebuia să rămână dacă voia să trăiască. Numai că asta nu era viață, iar el s-ar fi riscat pentru o gură din volupteatea exteriorului. Iar iubita lui Luke, Helene Bowman nu-l primise la ea. În ultimul timp o văzuse abătută și îngândurată, iar pentru câteva zile n-o mai văzuse deloc. Se temuse că singura sa legătură cu viața trecută dispăruse, până ce după o săptămână Helene reapăruse pe străzile orașului.

Cu toate astea, Daniel simțea că în sfârșit trăiește.

Lucy Coleplay era chelneriță la Mugsy și purta uniforma indecentă impusă de patron cu o puritate evidentă. Blonda trăgea ritmic de bluza prea decoltată în încercarea de a-și acoperi sânii și nu își ridica fusta până sus așa cum făceau celelalte. Daniel o observa deja de o lună, iar chipul ei în formă de inimă era singura bucurie în fiecare seară când ieșea de la muncă. Obosit și ușor amețit de la beri, îi contempla linia delicată a spatelui, picioarele lungi și rotunjimile feselor care ieșeau la iveală de câte ori se apleca la bar. Iar Daniel stătea numai la bar.

Încet, încet îl observase și Lucy. Pe de o parte se arătase oripilată, pe de alta îi zâmbise mai mult decât unui client. Daniel se declara îndrăgostit!

Venea mereu și comanda peturi de bere, căci nu își permitea ceva scump, doar pentru a o contempla. Îi era teamă să îi ceară o întâlnire din moment ce nu știa cum putea fi observat de ea: hainele cusute de mai multe ori, decolorate de la atâtea spălări și mereu același hanorac care îi devenise oarecum simbolul. Dar în seara asta, Daniel avea să-și facă suficient curaj pentru a o scoate în oraș.

Numai că evenimentele din acea seară i-au cam dat peste cap planul măreț.

Pe ușă a intrat un bărbat – mai degrabă un băiat – înalt și bine-făcut, dar care părea că nu avusese grijă de sine în mod corespunzător. Părul facial și cearcănele de sub ochi îi erau martorii unei suferințe crunte. Avea mâinile vârâte într-o geacă ce părea împrumutată, prea mică pentru el. Cu toate astea, era curat și arăta chiar bine. Asta îi atrase atenția lui Lucy și implicit lui Daniel, care o privea vrăjit.