Iadul unui înger

4. Trei săptămâni

            I se părea că trăise un vis.

A doua zi, de dimineață, Gabrielle se trezi, încercând să-și dea seama dacă ceea ce se întâmplase în urmă cu o seară fusese adevărat sau nu. Era ora șase, deci trebuie să fii fost cu trei ore în urmă când ajunsese acasă, adusă chiar de Michael. Adormise în brațele lui, chiar dacă se simțea trădată și inconștient de geloasă pe faptul că o alta îi umblase prin așternuturi. Evident că se trezi fără pic de poftă de viață, supărată și venindu-i să plângă atunci când își atingea tâmpla. Se spălă, zăbovind suficient de mult în duș, astfel încât Philadelphia să îi bată la ușă pentru a se asigura că se trezise, iar mai apoi încercă să se machieze fără să plângă în momentul în care aplică fondul de ten și pe tâmplă. Nu se învinețise cine știe ce, iar durerea de cap dispăruse. Mai tare o durea sufletul, ceea ce o făcea să devină ipohondră și să-și deplângă situația mai mult decât era necesar.

Pentru că nu avea o stare de spirit tocmai plăcută alese să poarte o rochie neagră, scurtă, croită sport, cu mâneci trei sferturi și șnur în talie. Decolteul rotund, prelung, îi permitea să stea mai ridicată pe un umăr, dezvăluindu-l pe celălalt, dar pentru că se decise pentru teneși albi, rochia nu primi gravitatea pe care și-o dorise inițial. Cu toate astea, își prinse părul într-o coadă de cal, luându-și ghiozdanul și coborând dezinteresată scările.

Micul dejun era în toi, numai că fata alese să ia un măr din suportul de pe blatul de la bucătărie, să-și salute părinții și să plece. În trecere îl auzi pe Dylan cum o întreba:

— Michael ajunge mai devreme azi?

Nu răspunse și închise ușa după ea, trosnindu-și degetele și observând grupul de negrii adunați în fiecare dimineață acolo râzând și discutând lângă fosta sa școală elementară. Ca de fiecare dată, unul dintre ei – cu ochii mari și blânzi, cu pielea de culoarea unui brun deschis, iar părul pornind dintr-un blond venețian, într-o culoare ce semăna a dovleac, culminând cu chilimbarul galben – își arătă șirul impecabil de dinți spre ea. Mereu Gabrielle îl evita, intrând rapid în mașina lui Michael și gonind pe străzile Philadelphiei. De data asta, însă, îl țintui cu privirea și îi zâmbi la rândul ei, destul de palid. Apoi, o luă în josul străzii, spre stația de autobuz.

Era aproape ora șase și patruzeci și cinci de minute – în mod normal, aștepta până la șapte și jumătate când o lua Kavanaugh, dar nu și azi. În timp ce aștepta față în față cu Departamentul de Pompieri, îl văzu pe tânărul care o privise înainte grăbindu-se spre locul în care se afla și ea, dorind probabil să ia și el autobuzul. Nu avea chef de flirt, dar când acesta de apropie de ea, spunându-i un „Bună!" cam timid, îi zâmbi din nou. I se părea că, ceea ce făcea acum era un fel de răzbunare pe Michael, tocmai pentru că voia să se dea la necunoscut așa cum o făcuse bărbatul cu prostituata. Oh, cât de mult își dorea răzbunare!

Așa că, după o cursă cu mașina 43, după ce se poziționară împreună la mijlocul vehiculului, află că stătea în apropiere de Discovery Charter School, că mama lui era americancă, iar tatăl făcea partea din rasa negroidă și că îl chema Brom Cabrera, având șaptesprezece ani. Tipul învăța la William Penn Charter School, un liceu independent, cel mai vechi printre quackeri (1).

— Aveai o rută mai scurtă. De ce ai ales autobuzul ăsta? Îl întrebă, realizând cât avea acesta de mers luând autobuzul 43.

Gabrielle își dădu seama că mințea când spuse că avea o activitate la Muzeu, cu clasa sa, dar se prefăcu a-l crede. În timp ce dicuta cu Brom, destul de dezinteresată, fără a da prea multe detalii din viața sa, telefonul îi bâzâia intermitent în rucsac. Știa exact cine insista cu apelurile, dar nu avea să-i răspundă, decât atunci când ajungea la liceu. Drumul fu, cu adevărat, infernal, mai ales când, la Spring Garden, se despărți de noul ei prieten, Cabrera, și prinse autobuzul 57. Toată agitația dură o oră, astfel încât fu acolo aproape când se sună de intrare, alergând ca o nebună pe coridor pentru că nu voia să fie ascultată la istorie – asta se întâmpla cu întârziații. Grozavă zi își alesese ca să îl ignore pe Michael!