Iadul unui înger

38. Fragmente

De data aceasta niciunul nu preferase să meargă cu mașina până în Bonners Ferry. Luni dimineață se urcară încercănați în avion, după ce își luară rămas bun de la familie. Ajunseră extrem de rapid în Idaho, iar de acolo închiriaseră o mașină până în Bonners Ferry.

Chiar dacă nu arăta, Gabby avea emoții, dar relaxarea lui Michael îi oferea și ei senzația de pace. Bărbatul purta o bluză groasă, cu părul răvășit de vânt și arătând extrem de leneș în lumina aceea a apusului pitoresc. I se părea chiar romantică excursia pe care și-o programaseră amândoi. De mult visase Gabrielle la o ieșire ca aceea cu idolul ei, Kavanaugh. Acum îi era mai mult decât mentor. Michael Kavanaugh avea statusul de iubit, prieten, și poate... își mușcă buzele și își întoarse privirea, dând cu ochii de semnul cu „Bun venit!" Nu voia să se gândească la măritiș acum. Nu era nici locul și nici timpul potrivit, iar doar pentru că fiecare își manifestase dorința de a procreea având la bază ADN-ul celuilalt, asta nu însemna că trebuia să își facă aspirații romantice. Nu până ce nu se asigura că nu era nebună.

Nu fu atât de șocată când observă că el alesese să se cazeze la același han, lângă același râu blestemat. După ce parcă, Mike își întoarse privirea spre ea și rămase pentru a observa schimbul de sentimente de pe chipul său. Gabrielle privea plină de interes întinderea negricioasă, rece, capricioasă la vreme.

- Intrăm? O întrebă.

- Îhm, dădu femeia afirmativ din cap. Și... lasă-mă să ghicesc. Aceleași camere ca data trecută? Gabby își ridică o sprânceană, iar Mike, după ce scoase bagajele, se propti de centura ei inferioră zicând:

- Ai ghicit incredibil de bine. O văzu strâmbând din nas. Te deranjează că ești aici?

- Normal. Am omorât un om în lacul ăla, Michael.

- Cred că sunteți chit, nu crezi? Și el a omorât o adolescență.

Prinse bagajele, încordându-și mușchii. Femeia urmări dansul brațelor cu interes, prinzându-se de unul.

- Mda... suntem chit.

Privirile li se întâlniră, iar cu buzele uscate, Michael se aplecă spre ea și o sărută.

- Când am venit aici cu tine, știi... am vrut să te sărut. În patul ăla incredibil de mic am vrut să îți fac toate lucrurile de acum.

- Mă simt vinovată, să știi. Îi spuse femeia ridicându-și doar puțin buzele de pe ale lui.

- Pentru?

- Eram virgină atunci. Mi-aș fi dorit să fii tu primul...

Michael lăsă capul pe spate și râse cu sete.

- Puțin importantă starea ta, Gabby. Ce îți e și cu virginitatea asta! Își dădu el ochii peste cap și se îndreptară spre recepție, în timp ce femeia roșea din cap până-n picioare.

***

John Adkins îi observă de cum intraseră în han. În acea seară se hotărâse să ia masa în dormitorul său în care se afla deja de două zile. În sfârșit reușise să câștige adresa polițistei pe care pusese ochii și pentru care venise atâta cale. Adkins era pe urmele lui Helene Bowman, iar mâine avea s-o prindă în ziua programului scurt.

Atunci îi observase pe Michael și Gabrielle și zâmbetul îi dispăruse. N-ar fi trebuit să fie aici, atât de aproape de un teren încă necertat de el. Bonners Ferry era mai periculos decât credeau mulți, iar John aflase suficiente pentru a ști că se ascundea incredibil de ușor o crimă în partea locului. Tuși și se îndepărtă de geam. Dar ei erau aici și nu îi putea alunga. Pentru ce să vină, dacă nu pentru a cerceta zona așa cum o făcuse și el? Dacă era așa, amândoi erau în pericol. Își închise ochii și își frecă din nou fața cu palmele.