Implorată să plece, cu inima sfâșiată și sângerând, Gabrielle își jură că domnișoara Ravenleigh nu va mai reveni niciodată în Philadelphia; cel puțin nu cu același nume...
Un roman în care, povestea de dincolo de citate va prezenta realitatea crudă...
Romanul ăsta a fost ceva pentru mine, pe de o parte pentru că fiecare capitol a avut titlul lui.
Pe de alta, l-am iubit. Da, mi-a plăcut să o combin pe Gabby cu tot felul de persoane greșite. Da, mi-a făcut plăcere să dovedesc cât de perversă e mintea omului, cât de rea, cât de răzbunătoare, dar și că fiecare acțiune are scopul ei. Fiecare persoană e victima unei alteia, ceea ce determină urâțenia societății.
Eu judec mult. Probabil că și unii dintre voi. Dar rănim.
Poate că ar trebui să ne gândim cu toții de două ori înainte de a zice ceva sau de a face.
Nu?
„NU SE MAI TERMINĂ ODATĂ?!"
Îmi dau seama că spre final nu a mai prezentat același interes pentru cititori ca la început și îmi asum vina: intriga a fost complicată. Ba că e Daniel, ba că e Todd. Ba că moare cineva în nu-știu-ce capitol, ba că piere la final (apropo, toată lumea a murit aici, mai puțin protagoniștii și familiile lor)
Știu. Poate că pentru mulți volumul a însemnat o mare durere în coastă - ca să zic așa -, de aceea am pierdut cititori pe drum. În orice caz, cei care au rămas fideli acțiunii m-au impulsionat să continui, căci au existat și momente în care am vrut să renunț.
VIAȚA MEA PRIVATĂ ȘI ASIMILAREA MIZERIEI LUMEȘTI
Lunile astea au fost foarte interesante pentru mine. De multe ori m-am simțit invadată pe platformă de talente și mai și, de minți strălucite. Aruncând o privire pe la anumite cărți mi-am dat seama cât de tare se pot linguși persoane. Altă dată, am realizat că nu poți să te încrezi într-o persoană pe care nu o cunoști și să dezvolți o anumită simpatie pentru ea, căci se poate dovedi falsă.
M-au dezamăgit teribil lunile astea.
Cu toate astea, tu, ăsta de citești acum, îți mulțumesc că ai ajuns atât de departe și îmi pare rău că ți-am tocat nervii, dar face parte din stilul meu.
VIITOAREA MEA ACTIVITATE? UN MIT?
Chiar simt nevoia să zic următoarea afirmație: nu sunt și nici nu voi fi vreodată o mare scriitoare. Nu îmi dau seama ce sunt momentan - o amatoare, probabil, dar voi continua să scriu. Iar asta luați-o drept o promisiune.
Mai am încă idei năstrușnice și delirante, șocante și - cel mai important - ORIGINALE.
În concluzie, ne citim la „Cine dansează moare" și la următoarea lucrare pe care v-am pregătit-o și care sare perioada cu care v-am învățat.
Deci, ne auzim?
23 decembrie 2018
Roxanne Wilde
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
