Nu intrăm bine în camere că deja îi auzeam pe cei doi de vizavi cum râdeau ca proștii.
-Of, ce copii mai pot fi! zice Tae aruncându-se în pat
-Să ști! îi zic eu râzând
-Cât este ceasul?
-Nu știu! Uită-te și tu!
Acesta oftează iar mai apoi se uită la ceas rămânând uimit.
-Vrei să zici că în jumătate de oră o să ajungem acolo?! țipă el
-Ce ai pățit?
-Într-o oră avem amândoi rezervare la un restaurant.
-Serios?! Și tu acum îmi zici?! Eu sunt îmbrăcată de colțul străzii și vrei să mergem la restaurant?
-Ce ai zice dacă nu ai mai comenta atâta și te-ai schimba în ceva mai elegant?
Îl vedeam stresat ,obosit și parcă puțin supărat pe toanele mele ,așa că nu îi mai zic nimic ,doar îmi caut prin bagaje o rochie albă. Rochia pe care am făcut-o cândva de la Jisung.
Mă duc la baie și îmi schimb rapid hainele. Îmi stătea destul de drăguț cu ea.
Ies din baie ,Tae uitându-se în gol. Nu își mută deloc privirea ,ceea ce îmi dă de gândit. Cu siguranță i-am greșit cu ceva.
Mă duc mai aproape de el și nici o reacție ,atunci fac singura idee pe care o aveam în minte ,să mă așez la el în brațe ,chiar dacă vrea sau nu.
Mă trântesc la el în poală, sărind puțin speriat
-Ce naiba faci! țipă la mine
-Îți atrag atenția! Ce altceva pot să fac?!
-Să mă lași în pace!
Acesta mă ignoră în continuare ,uitându-se iar în gol.
Mă ridic de la el din poală și mă îndrept spre ușă.
-Dacă am venit cu voi în vacanță ca să stai încruntat și să mă ignori ,mai bine plec! zic ieșind pe ușă și trândind-o în spatele meu.
Intru în camera Yoonei și a lui Jungkook și îl găsesc doar pe el. Yoona era la duș, cum zice ea mereu "O floare nu e de ajuns să fie doar frumoasă"
-S-a întâmplat ceva? se uită confuz la mine
-Da! Mă întorc acasă!
Atunci iese Yoona ,puțin confuză de toată situația
-Ce se întâmplă? zice ea
-Mă întorc acasă!
-Ce?! De ce ai face asta?!
Nu am mai suportat nici un cuvânt ,doar am ieșit pe ușa ,fugind în holul imens.
Yoona și cu Jungkook mă strigau însă eu am fugit până la ieșirea din hotel.
Am observat că afară deja se înserase însă m-am amestecat prin mulțime ,încercând să îi fac să îmi piardă urma.
Am alergat cât m-au ținut picioarele ,ignorând toate apelurile de la Yoona și Jungkook.
Am intrat rapid într-un parc micuț ,unde am căzut în genunchi în fața unui lac ,mii de lacrimi căzându-mi pe obraji.
Deja te vreau înapoi Jisung! Salvează-mă!
Perspectiva Yoonei
Merg în camera fratelui meu nervoasă pentru tot ce s-a întâmplat.
Deschid ușa izbind-o în urma mea
-Ce s-a întâmplat cu Hee?! țip la el.
Tăcerea lui mă face să mă gândesc că din cauza lui a fugit Hee.
-Ție măcar îți pasă că iubita ta tocmai a fugit din hotel?!
Acesta se uită la mine mirat ,o lacrimă curgându-i pe obraz.
-Ce a făcut? zice el cu vocea tremurândă
-A fugit!
Tae nu a mai stat nici o secundă și a pus mâna pe telefon apelând-o pe Hee.
"Alo...."
"Hee, te rog ,vin-o înapoi!" zice Tae plângând
Perspectiva lui Hee
Când îl aud plângând ,inima mi se oprește. Nu am facut bine toate astea, însă nu rezistam să se comporte așa cu mine!
"Hee, te rog! Am fost un bou ,un handicapat ,un cretin! Dar te rog întoarce-te !
"Nu pot!" îi zic eu plângând.
"Bine, nu-i nimic ,vin după tine ,oriunde ai fi!"
Îmi închide apelul ,eu rămânând pe malul lacului în genunchi.
Rochia mea albă ,acum are pete verzui de la iarbă ,iar mii de gânduri îmi străpung inima.
Din perspectiva lui Taehyung
O las pe Yoona să zică ceva și plec din hotel val-vârtej. Trebuie să o găsesc neapărat! Nu vreau să o pierd pentru a doua oară!
Prima oară a fost în copilărie, când i-am lăsat pe părinții noștri să ne îndepărteze!
Încep să alerg prin orașul ăsta imens ,mai mult prin apropierea hotelului.
Prin mulțime am putut zării un mic parc ,nu chiar la foarte mare depărtare de hotel.
Îmi amintesc cât de mult îi plac ei parcurile ,dar și câtă liniștite îi aduceau ,așa că intru în el.
Pășind în el ,pe marginea unei mic lac am putut să observ o persoană îmbrăcată în alb ,stând întinsă pe iarbă.
Suflu ușurat, iar mai apoi merg spre ea.
Mai erau doar câțiva metri între noi, când am observat că acea persoană era Hee nemișcată.
-Hee! o strig ,însă nici un răspuns
Când ajung lângă ea observ că are ochii închiși. Încerc să o trezesc însă nimic. Este clar că a leșinat
Perspectiva lui Hee
Îi aud vocea chemându-mă plin de disperare, dar îmi simt ochii mai grei ca niciodată. Încerc să mă mișc ,dar era imposibil.
Mă trezesc pe o câmpie plină cu diferite flori, eu fiind îmbrăcată în rochie de mireasă.
Printre țipetele din ce în ce mai înfundate ale lui Tae, aud în depărtare clopote.
Mă uit în jurul meu ,și nu era nimeni. Mă uit tot în față când simt cum cineva mă trage de rochie. Îmi mut privirea în jos ,și observ o fetiță, cu ochi verzi și păr brunet care mă trăgea de rochie cu mânuțele ei mici
-Mami! Te rog! Nu te mai supăra pe tati, nu a vrut să facă asta! zice copila cu lacrimi în ochi
-Dar cine ești? o întreb confuză
-Ne mai vedem mami! Acum du-te la tati! zice copila și începe să fugă ,dispărând printre flori.
Mă trezesc ,în rochia mea albă cu pete verzi ,pe malul lacului și Tae lângă mine. Îmi trăgeam sufletul de parcă aș fi alergat la maraton.
-Hee! strigă Tae, cu sute de lacrimi pe obraji, iar acum cu un mic zâmbet
