Îi ascult ordinele lui Tae, tăcând pentru a mai putea scăpa din acest scandal pe care l-am creat. -Cum îți permiți să îi iei apărarea acestei panarame?! ,îl întreabă tatăl meu pe Tae.
Acesta nu îi dă nici un răspuns ,ci doar mă ia de mână și plecăm toți trei din casă.
Când am ajuns în pragul ușii ,simt cum și cealaltă încheietură îmi este strânsă. Mă întorc să văd, și o văd pe mama mea. -Dacă pleci acum de aici ,îți promit că micul tău jurnal o să ajungă în toate ziarele orașului.
Am rămas stană de piatră mici fragmente din jurnal venindu-mi în minte.
"Îl iubesc prea mult pe omul ăsta! Este singurul care m-a dus până în rai ,și înapoi!"
"Este tragic să ai încredere în cineva..."
"Te-am așteptat ,iar tu nu ai venit..."
Tae încerca să mă tragă spre mașină însă eu eram fixată în acel loc. -Hee, haide să mergem! ,spune Tae. -Să mergi... ,îi răspund lăsându-mi privirea în pământ. -Cum adică? ,mă întreabă el neînțelegând nimic din ceea ce se petrece. -Adică, nu o să vin cu tine... ,îi răspund în timp ce o lacrimă mi se scurgea pe obraz.
Părinții mei erau în extaz din cauza tristeții mele ,și asta mă făcea să mă simt cea mai neimportantă ființă din univers! -De ce?! ,mă întreabă Tae confuz. De ce alegi să stai cu oamenii ăștia care îți vor răul?! -Tae, înțelege.... ,îi răspund eu stăpânindu-mă din plâns. -Hee... -Te rog... ,îl implor cu vocea tremurândă.
Se uită la mine pentru puțin timp iar apoi oftează. -Ești sigură? ,îmi spune parcă trăgându-și sufletul. -Da... -Dacă tu vrei... Eu am să plec...
Mă uit la Tae cum îmi întoarce spatele și dă să plece ,însă îl opresc și îl strâng tare în brațe. -Tae, spune-mi doar că nu o să mă părăsești de tot! Te rog! ,îi spun lăsându-mi lacrimile să curgă libere.
Se întoarce cu fața la mine și îi văd lacrimile de pe față ,pe care i le sterg cu mâneca bluzei mele. -Te rog Tae! Nu vreau să te pierd iar! Nu vreau să fim iar ca doi străini!
Acesta își trage sufletul ,iar mai apoi mă alungă de lângă el ,urcându-se în mașină și luând-o la goană. -Tae! ,strig după el ,însă degeaba ,plecase deja....
M-a lăsat aici! M-a părăsit cu cei doi! De ce?! De ce când mă bazam pe el să mă înțeleagă el a plecat?!
Jisung a venit și m-a prins chiar înainte de a pica în genunchi și a începe să plâng extrem de tare.
Cei doi părinți ai mei ,bucuroși de reușita lor au plecat în casă ,începând să sărbătorească victoria ,iar eu....
Eu mă simt din nou fără viață. Cerul îmi devenea negru și mii de voci răsunau în capul meu.
"Pitica mea.."
"Vrei să fi iubita mea?"
"Te iubesc!"
Cu ce am greșit să am o astfel de soartă. Plâng și dau cu pumnii în asfalt ,chiar dacă știu că asta nu o să îl aducă înapoi pe Tae. -Hee, liniște-te o să se întoarcă ,îmi zice Jisung mângâindu-mă pe cap. -Nu ,nu o să se întoarcă! M-a părăsit aici fără să îi pese!
Lacrimile mele se scurgeau râuri pe obrajii mei, inima primind ca liniște săgeți otrăvitoare fiecare minut trecea în care Tae nu era cu mine.
M-am ridicat de jos și am început să alerg oriunde am văzut cu ochii. -Tae ,întoarce-te! ,strigam și nici un răspuns nu primeam.
Am alergat prin orașul ăsta, cu lacrimi în ochi ,căutându-mi jumătatea ,adică pe Tae ,și fără rost.
Nicăieri.
M-a părăsit, și mi-a promis că nu o să facă asta...
~~După 4 ore~~
Au trecut 4 ore de când îl caut și plâng după el și nu îl găsesc.
Nu mai pot. Nu mai văd clar nimic așa că am decis să merg la Jisung acasă ,dar fiind faptul că nu vreau să îi văd pe cei doi...
Mergeam pe drumul gol ,când văd luminile orbitoare ale unei mașini ,însă a fost prea târziu ,nu m-am ferit la timp, mașina dând peste mine. "O nu ,o nu, ce am făcut?!" ~sunt ultimele cuvinte pe care le-am mai auzit înainte ca totul să devină negru în jurul meu și să îmi las capul jos pe asfaltul rece.
~~~~
Mă trezesc pe patul de spital, cu o durere de cap îngrozitoare.
Mai multe voci se auzeau pe hol ,însă nu puteam să le recunosc ,și nu am putere nici să mă ridic de aici.
Amintirile cu Tae îmi vin în minte ,simțindu-mă iar fericită. O lacrimă mi se scurge pe obraz ,iar în gândul meu a fost un singur lucru "Dacă trebuie să mor, Doamne ,adu-l pe Tae la capătul pentru a-și lua un ultim sărut de rămas bun".
Îmi întorc capul, cu o ultimă putere, spre partea cu ușa a salonului.
Vociile de pe hol nu se mai auzeau așa de tare ca până acum.
Ochii dau să mi se închidă când ușa salonului se deschide ,medicul intrând.
Un vis mă cuprinde ,trezindu-mă pe o pajiște minunată ,înconjurată de flori și mii se păsări minunate.
În depărtare îl vedeam pe Tae așteptându-mă cu brațele deschise. -Tae! -Piticot!
~~Din perspectiva lui Taehyung~~
Așteptam ca nenorocitul acela de doctor să iasă din sala lui Hee și să ne dea o informație despre starea ei.
Am fost un prost ,un cretin ,că am lăsat-o! Și acum tot ea plătește pentru asta ,ceea ce nu este corect!
Când mă gândeam că nu o să mai vină medicul ,chiar atunci a ieșit pe ușa salonului. -Domnule doctor! Cum se simte pacienta? ,îl întreb îngrijorat. -Pacienta a intrat în stare de comă din păcate ,răspunde el.
În stare de comă?! Serios?! A ajuns aici numai din vina mea! Am părăsit-o, iar mai apoi am adus-o în starea asta din cauza neatenției mele!
Vreau să se întoarcă chiar acum! Am nevoie de ea mai mult decât de oxigen! Ea este cea pentru care trăiesc! Nu mă poate lăsa acum!
*＊✿❀✧･ﾟ: *✧･ﾟ:*
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
