"Moartea e o ipostază până în momentul când omul se pomenește în brațele ei fără nicio speranță de întoarcere" Liviu Rebreanu
Mă priveam în oglindă ,în rochia mea albă de mireasă, gândindu-mă la toate amintirile frumoase și mai puțin frumoase pe care le-am petrecut împreună cu Tae.
Desigur ,soarta ne-a dat multe bătăi de cap ,și poate ne-a dus la răscruce ,despărțindu-ne de mai multe ori. Dar cum se zice ,ce este scris se va împlini. Iubirea noastră a fost scrisă în cartea vieții noastre și așa va fi. -Ce frumoasă ești ,îmi șoptește cineva și mă strânge în brațe pe la spate.
În oglindă îi pot observa reflexia lui Tae care zâmbea adorabil. -Tu ești mai frumos ,mă întorc cu fața la el și zâmbesc. Nu îmi spune nimic ci doar mă sărută scurt. -Acum trebuie să fug ,ne vedem la altar ,îmi zice el zâmbind. -Dar vreau să mai stai puțin cu mine! ,spun comportându-mă ca un copil răsfățat. Tae scoate limba la mine și apoi îmi trimite un sărut în aer ,fugind din încăpere.
Știam că am tot timpul din lume ca să îl petrec cu Tae, dar eu chiar aș fi vrut să mai stăm măcar 5 minute doar noi doi...
Mă dezmeticesc când intră pe ușa încăperii Yoongi ,care sincer părea puțin șifonat. -Ce s-a întâmplat cu tine? ,îl întreb râzând. -Ce? ,mă întreabă dezorientat și aranjându-și papionul. -Ai căzut într-un tufiș ,ai fost alergat de câini sau ai avut o rundă cu Jimin? ,îl întreb râzând. -Probabil toate cele 3 variante ,îmi răspunde râzând. Îl îmbrățișez. -Bine ,hai gata, cineva te așteptă nerăbdător la altar ,îmi zice Yoongi râzând.
Îi dau brațul, el fiind cel care mă conduce spre altar ,inima luând-o la goană. Zâmbesc incontrolabil la gândul că astăzi visul meu de a deveni soția lui Tae se va îndeplini.
Merg însoțită de Yoongi spre altarul unde mă așteptau nașii noaștri Jungkook și Yoona și mai ales Tae, viitorul meu soț. Le zâmbesc drăgălaș ,ajungând din ce în ce mai aproape de ei. Yoongi îmi eliberează brațul când ajungem în fața altarului ,fiind chiar în fața lui Tae. -Cineva fură ochii tuturor ,îmi șoptește Yoona chicotind.
Îl privesc pe Tae de parcă ar fi prima și ultima dată când aș face-o.
Slujba începe, eu ținându-mi privirea asupra lui Tae, care ,din punctul meu de vedere arăta că un prinț -prințul meu ,desigur. Tot este întrerupt de intrarea neașteptată și neinvitată a unui băiat destul de ciudat.
Atenția este îndreptată asupra lui. -Pe mine nu m-ai acceptat ,iar la el te-ai întors!
Acea voce așa cunoscută...
-Jisung ,termină cu prostiile! ,spune Jungkook puțin iritat. -Astăzi o să îmi închei definitiv socotelile ,spune el scoțând un pistol. Toată lumea era îngrozită.
Îl privesc pe Jisung și observ cum îndreaptă pistolul spre Tae așa că sar înaintea lui ca să îl salvez.
Focuri de armă se aud ,iar eu ,o simplă făptură simt cu puterile mă lasă. L-am salvat pe Tae ,dar nimeni nu m-a salvat pe mine.. -Nu, nu! ,strigă Tae prinzându-mă în brațele lui. Hee, nu poți murii!
Jisung era deja dispărut în mulțimea agitată ,iar Jungkook și Yoona sunau disperați la salvare.
-Tae... ,îi prind mâna în a mea. -Hee, te rog, rămâi alături de mine ,spune el cu lacrimi în ochii. -Te iubesc... ,spun cu ultimele puteri. -Și eu te iubesc ,îmi răspunde acesta o lacrimă curgându-i pe obraz și sărutându-mă scurt.
Ochii mi se închid și un frig apăsător mă ia. Corpul îmi devine rece ,iar rochia cea albă pe care o purtam a devenit roșie. Sângele se scurgea din mine așa cum se scurgeau și clipele din viața mea.
Sufletul meu s-a stins ,lăsând pe Pământul ăsta un suflet fără pereche și un trup secat de orice suflare.
Moartea cea crudă m-a ajuns din urmă atunci când viața mea ar fi trebuit să devină un paradis ,acesta mi-a fost destinul...
Să mă îndrăgostesc de un străin și apoi să mor
De aici ,din paradisul fără sfârșit ,o să te veghez și o să te aștept să fim iar noi doi.
Și să nu uiți vreodată ,Kim Taehyung ,că te iubesc!
Sfârșit
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
