Jisung se uită cu ochii în lacrimi la Tae, însă păstrează tăcerea ,puteam citi pe chipul lui faptul că regretă tot ce s-a întâmplat, chiar dacă ceva îmi spune că nu a făcut-o cu intenție rea.
-Vorbește! ,țipă Tae nervos
Însă Jisung nu mai apucă să spună ceva că salvarea ajunge, oprindu-l pe Tae din a încerca să îl omoare ,și luând-o pe Yoona și ducând-o la spital ,noi urmărind salvarea din spate.
În drum spre spital a fost o liniște deplină ,numai radioul auzindu-se.
Când ajungem la spital ,Jungkook și cu Tae rămân la recepție unde semnează ceva ,iar eu și Jisung mergem spre camera unde era internată Yoona.
Doctorul nu ne-a lăsat să intrăm în sala ei, deoarece încă i se mai acorda ajutor Yoonei ,dar i se bandajau și rănile ,eu rămânând alături de Jisung pe hol.
-Jisung, ce s-a întâmplat? ,îl întreb calmă
-Crede-mă Hee! Chiar nu am vrut să se întâmple așa ceva!
-Dar spune-mi cum a ajuns în starea asta!
-Bine...
~~Aproximativ acum jumătate de oră~~
Eram alături de Yoona și Jungkook în drum spre casa ei. Cei doi se comportau ca doi copii mici ,dar nu îi condamn ,așa îi transformă iubirea pe oameni.
La un moment dat ,din spate se vedeau luminile de la farurile unei mașini ,care era să o lovească pe Yoona ,însă în ultimele clipe am împins-o din fața mașinii.
Din păcate ,s-a dezechilibrat și a picat în groapă ,rănindu-se.
Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat, însă am vrut doar să-i fac un bine.
-Ce ai făcut?! ,țipă Jungkook la mine
-Nu am vrut să se întâmple asta! ,îi răspund
Jungkook își aruncă privirea plină de ură asupra mea, apoi sare în groapă după Yoona.
Când reușește să o scoată dintre tufele pline de spini ,care i-au sfâșiat hainele, o pune pe ciment.
-De ce i-ai făcut asta Yoonei?! Cu ce ți-a greșit?!
~~În prezent~~
Ascultam povestea lui Jisung și mă întristam din ce în ce mai mult.
A avut un scop nobil ,și care ,din păcate a ajuns o tragedie.
-Jisung ,să ști că eu te cred... ,îi răspund uitându-mă pe geamul salonului ,văzând-o pe prietena mea care încă era în stare de inconștiență.
Jisung se uită puțin la mine ,iar mai apoi mă strânge în brațe începând să plângă pe umărul meu.
-Mulțumesc Hee! Mulțumesc mult ,dacă tu ești de partea mea ,nu îmi mai pasă de nimic și nimeni! Pot să mor chiar mâine!
Mă depărtez puțin de el și îi pun mâna la gură.
-Nu mai vorbi aberații! Te cunosc de atât de mult timp ,plus că ai fost și iubitul meu ,ce m-ar face să nu am încredere în tine?
Nu mai apuc să îi aud răspunsul lui Jisung ,că Tae mă trage de mână ,obligându-mă să mă ridic în picioare și să mă uit în ochii lui.
Nu îmi deschid gura, că Tae îmi trage o palmă de pic din picioare ,și îmi pornește sângele din buza de jos.
-Ce ai?! Cu ce ți-am greșit?! ,țip la el.
-Cum adică cu ce mi-ai greșit?! Ți-ai bătut joc de mine! Ți-am dat totul și tu îl alegi pe ăsta?! ,zice arătând cu mâna spre Jisung.
Îmi șterg sângele de pe buză și mă ridic în picioare ,fixându-mi privirea asupra lui.
-Asta crezi tu că ți-am făcut? ,îi răspund pe un ton destul de obișnuit.
Tae nu îmi răspunde nimic ,ci doar se uită la mine ,parcă fiind blocat între două lumi.
-Răspunde! Asta crezi tu despre mine?! Vorbește! ,țip la el și îl apuc de tricou
Tăcerea lui mă enervează și mai tare.
-Dacă în momentul ăsta nu îmi răspunzi ,Kim Taehyung îți jur că nu o să mă mai vezi vreodată în viața ta! ,zic și îi dau drumul tricoului ,întorcându-mă cu spatele la el ,și vrând să plec din acel loc ,însă mă prinde de încheietură
-Hee-Young, îmi pare rău... ,zice lăsându-și fața în podea.
