~~Perspectiva lui Hee~~
După câteva zile în care am stat internată în acel spital ,unde am fost vizitată din oră în oră de către Tae ,acum am fost externată.
Am ieșit pe ușa spitalului și soarele mă orbea complet.
-Haide prințesă ,te ajut eu! ,îmi zice Tae prinzându-mă de braț.
-Îți mulțumesc! ,îi zic eu.
-Nu ai pentru ce ,sunt iubitul tău și nu vreau să mai treci din nou prin suferință din vina mea! ,îmi răspunde el.
Ne urcăm în mașina lui și îmi pun centura, el dând drumul la radio însă nu foarte tare.
-Tae, ai zis că ai niște explicații să îmi dai ,îi zic.
-Despre ce? ,întreabă el confuz.
-Despre cum am ajuns eu la spital și despre ce bebe vorbești ,ai și uitat? ,îl întreb eu chicotind.
-Mersi că mi-ai amintit! În ziua aceea în care te-am lăsat singură ,mai ști că te plimbai noaptea pe mijlocul străzii?
-Da...
-Ei bine ,eu atunci mă întorceam spre casa ta ,și eram foarte supărat pe mine încât nu prea mai eram concetrat la drum ,și... , înțelegi tu ,îmi spune el cu o voce blândă.
Mă uit puțin tristă la el deoarece se distruge psihic și emoțional din vina mea ,și mai face și alte victime.
-Tae, să nu fi supărat pentru asta ,îi spun eu cu seninătate.
-Dar de ce?! Erai să mori din vina mea! ,îmi răspunde el
Înghit în sec ,iar mai apoi cu aceiași seninătate îi răspund.
-Tae, și dacă mi-ar veni sfârșitul mâine ,nimic nu ne poate despărți ,îi spun eu.
Tae nu îmi mai răspunde nimic în legătură cu asta ,observând că este foarte afectat după tot ce s-a întâmplat.
-Oricum ,am uitat să îți povestesc și despre viitorul nostru copil ,care este chiar acum la tine în burtică ,îmi răspunde Tae pe un ton copilăros.
Mă uit puțin ciudat la Tae, iar mai apoi îl las să continue.
-Ști ,cât ai fost în comă ți s-au făcut niște analize ,unde a ieșit că ești însărcinată ,îmi spune Tae.
-Adică o să devenit părinți?! ,sar eu bucuroasă
-Da! ,însă nu am vrut să aflu mai multe despre copil ,deoarece vreau să fie o surpriză pentru amândoi! ,îmi zice în culmea fericirii.
Mașina se oprește în fața casei părințiilor mei.
-Hee, ai de gând să stai cu ei ,sau îți iau bagajele și plecăm? ,mă întreabă el pe un ton mai serios de data asta.
-Pot să îmi publice fragmente din jurnal ,nu îmi pasă ,nu o să mă mai afecteze ,mai ales că nu o să mă mai întorc vreodată în orașul ăsta blestemat! ,îi zic ridicându-mi mâinile în aer.
-Deci mergem și îți iei doar bagajele?
-Desigur.
Ne dăm amândoi jos din mașină și intru pe ușa casei fără jenă.
-Nu poți și tu să bați la ușă? ,mă întreabă sarcastic mama.
-Nu, am să plec chiar acum, nu vrea să îmi terorizați și copilul! ,mă răstesc la ea ,luând bagajele care se aflau chiar lângă ușă ,iar mai apoi mă întorc spre Tae și îi înmânez bagajele.
-Tu chiar vrei să te faci de rușine? ,mă întreabă această femeie râzând.
-Cine ar crede o panaramă și un bețiv? ,o întreb eu ieșind pe ușa casei.
