Am început să alerg prin acel câmp plin cu flori de parcă aș fi fost urmărită.
Fug ,uitându-mă în spate.
-Ajutor! Vă rog! ,țip eu disperată.
Mă opresc în momentul în care mă împiedic de o piatră și cad pe iarba moale ,întunericul lăsându-se.
-Nu! Nu vreau asta!
~~Perspectiva lui Taehyung~~
Suntem scoși afară din salonul lui Hee și lacrimile îmi izbucnesc.
Simțeam o durere cumplită deoarece nu pot să o pierd! Ea este sufletul meu ,doar ea mă mai ține în viață.
Cad în genunchi pe holul spitalului ,ștergându-mi lacrimile.
-Sunt cel mai ghinionist om de pe întregul Pământ! Mi-am ucis propria iubită și pe copilul nostru!
Yoona stătea în tăcere și plângea în brațele lui Jungkook.
Mă uit spre mica fereastră unde vedeam eforturile medicilor de a o aduce înapoi la viață pe Hee.
-Te rog Hee, am fost un idiot ,dar nu mă lăsa așa! Te rog! Nu mă răni ,sufăr destul! ,îi zic dând cu pumnul în geam.
La un moment dat o asistentă ne lasă să intrăm în sală pentru un ultimul moment alături ca aceasta să fie dusă la morgă ,deoarece nu au putut să o salveze.
Îmi venea greu să îi privesc chipul alb ,și trupul fără suflare.
-Pacienta a murit ,iar copilul odată cu ea ,îmi zice medicul.
Buzele ei roșii și catifelate precum petalele de trandafiri acum nu mai erau la fel. Au devenit și ele albe.
Mă așez lângă ea și o strâng în brațe ,iar mai apoi o sărut scurt pe buze.
-M-ai părăsit.... ,îi șoptesc eu la ureche fetei pe care o iubesc mai mult decât pe oricine altcineva.
-Trăiește! ,strigă Yoona.
Mă uit la ea confuz.
-Ce? ,o întreb eu.
-Trăiește! Privește! ,îmi zice și îmi arată spre picioarele ei care tocmai se mișcaseră.
-Medic! ,strigă Jungkook.
Eram în stare de șoc văzând că medicii au declarat-o moartă ,însă ea mișcă!
Suntem scoși din sală fără să ne dăm seama și ne trezim pe hol.
Mă lipesc de geamul sălii și observ pe acel aparat bătăile inimii lui Hee.
Eram fericit pentru că nu m-a părăsit ,însă trist că nu știu când își va reveni.
Iese o asistentă din sala ei ,iar eu îi opresc calea.
-Pacienta și copilul mai trăiesc?! ,o întreb eu.
-Sunt amândoi bine și în probabil 2-3 ore pacienta v-a redeveni conștientă, îmi răspunde aceasta.
Îi zâmbesc larg ,iar mai apoi mă întorc la Yoona și Jungkook.
-Ați auzit?! Hee și copilul sunt bine! ,strig eu cu lacrimi de bucurie în ochi.
Yoona se apropie de mine și îmi sterge lacrimile, iar mai apoi mă strânge în brațe.
-Ai avut noroc ,chiar foarte mare noroc ,așa că fi mai precaut pentru a nu-i pierde pe cei dragi ție ,îmi spune ea mie.
Îmi place când Yoona se comportă ca o soră mai mare ,chiar dacă este mai mică decât mine.
~~Peste 3 ore~~
Stăteam pe un scaun în sala lui Hee și așteptam să își revină.
Mă uitam pe geam la cum răsărea soarele ,iar Yoona și Jungkook dormeau îmbrățișați pe scaune.
Simt cum cineva se mișcă și mă întorc rapid.
-Au...
Mă uit spre Hee și o văd deschizând ochii și ducându-și mâinile la cap.
-Hee! ,sar fericit de pe scaun.
Se uită puțin confuză la mine, iar mai apoi la sala în care se află.
-Parcă ai plecat.... ,îmi zice ea cu vocea tremurândă
-Da, am plecat ,până mi-am dat seama de greșeala pe care am făcut-o ,și îmi cer scuze și ție ,și lui bebe ,zic și îmi așez mâna pe abdomenul ei.
Se uită speriată la mine.
-Cum adică?! ,țipă ea astfel încât Yoona și Jungkook se sperie îngrozitor și pică de pe scaune.
-O să îți povestesc totul puțin mai încolo ,însă acum trebuie să te faci bine ,îi spun eu sărutând-o pe frunte.
