Mă trage de mână spre ușa ce se afla lângă de camera băieților.
Deschide ușa și pot vedea o cameră vopsită în alb și roșu ,cu câteva cabluri destul de drăguțe atârnate pe pereti ,un pat imens ,în care sigur pe lângă mine și Tae mai încăpeau încă 3 persoane, un televizor mai mare decât mine ,și un geam care avea deschidere spre balcon.
-Ce drăguț! ,țip eu în gura mare.
-Îți place camera noastră? ,mă întreabă el.
-Da, e minunată! ,îi răspund eu.
-Deschide dulapul ală, îmi zice el arătând spre unul dintre cele două dulapuri.
-Dar pentru ce? ,îl întreb eu confuză.
-Doar deschide-l, mă îndeamnă el.
Mă uit puțin ciudat la el ,iar mai mă îndrept spre dulap. Îl deschid și văd o rochie strâmtă ,de culoare neagră, și care avea spatele gol.
Îmi întorc privirea spre Tae și parcă mă simt la închisoare.
-Nu îmi spune că vrei să port rochia asta! ,îl implor eu.
-Ba da ,trebuie să o porți ,măcar în seara asta! ,îmi spune el făcând o față drăguță.
-Of ,ai câștigat și de data asta! ,zic eu scoțând din dulap rochia.
Tae scoate din celălalt dulap un costum destul de elegant și o pereche de încălțăminte.
-O să stai desculță? ,mă întreabă el tachinându-mă.
-Desigur că nu! O să port adidașii mei! ,îi spun eu arătând spre perechea de adidași albi pe care îi aveam în picioare.
Atunci Tae scoate o pereche de balerini roșii.
-Știu că urăști pantofii cu toc din toată inima ,dar și faptul că ești gravidă ,așa că m-am gândit că ăștia ți-ar plăcea mai mult.
-Mă cunoști mult prea bine! ,îi spun eu până perechea de balerini.
Văd cum își dă tricoul jos și dau să plec spre baie ca să mă schimb.
-Ce faci? ,mă prinde Tae de încheietură.
-Te las să te schimbi, ce altceva aș putea face? ,îi răspund eu.
-Dar nu ai de ce să pleci! Te-am mai văzut dezbrăcată ,deci poți să îți schimbi hainele aici! ,îmi spune el.
-Tae...
-Shtt, urmează să avem copilul nostru ,iar ție încă ție rușine de mine? Ai uitat când te aflai sub mine complet goală și îmi gemeai numele? ,mă întreabă Tae trecându-și limba peste buza de jos.
-Tae! ,țip la el rușinându-mă astfel că dau cu rochia în el.
Îmi dau hainele jos ,și rămân doar în lenjerie ,îmi iau rochia ,iar mai apoi îmi așez hainele în dulap.
-Când ai de gând să te schimbi și tu? ,îl întreb eu văzând cât de pierdut mă privește.
-Ți-am mai zis că mă înnebunești? ,mă întreabă el.
-Nu, haide odată! ,îi spun eu dându-i cămașa pe el.
-Nu sunt un copil mic! Mă descurc! ,îmi spune el împingându-mă ușor de lângă el.
Chicotesc ușor când văd cât de copilăros se poate comporta.
Nici nu știu cum se face că atunci când mă trezesc din visare îl văd îmbrăcat complet ,acum făcându-și doar nasturii de la sacou.
Mă apropii ușor de el ,și îl ajut să își facă nasturii ,el mutându-și privirea pe chipul meu.
-Hm, cravata asta e puțin deranjată ,îi zic eu și îl trag de cravată astfel încât să se aplece și să îl pot săruta.
-Nu știam că ești chiar așa de rea ,îmi zice el ridicând dintr-o sprânceană.
-Am învățat totul de la tine ,îi răspund eu ,de data asta aranjându-i cu adevărat cravata.
