Mă uit la el plină de supărare ,și îi trag o palmă ,însă nu prea tare ,însă el nu reacționează deloc.
-Dacă tu crezi că m-am folosit de tine până acum ,și că doar am jucat teatru ieftin ,să ști că pot să plec! ,îi zic eu lui Tae.
Își mută privirea asupra mea ,iar mai apoi mă strânge în brațe ,așezându-și capul pe umărul meu.
-Te iubesc ,îmi șoptește la ureche.
Nu îi răspund, doar îl împing din brațele mele ,lăsându-l în stare de șoc.
Am plecat spre parterul spitalului ,lăsându-i pe Jisung și Tae singuri. Poate am ales prost ,însă chiar o să cedez nervos dacă mai stau în apropierea lor.
La intrarea hotelului dau peste Jungkook care stătea sprijinit de un perete.
-Ce faci aici? ,îl întreb eu
-Nu pot să intru în spital și să o văd pe Yoona așa! Dar ție ce ți s-a întâmplat de ai buza spartă? ,mă întrebă el ,arătând spre buza mea.
-Ei bine ,am un iubit foarte gelos ,care tocmai a cedat ,și care s-a răzbunat asupra mea ,ce altceva? ,îi răspund râzând.
Jungkook se apropie de mine și îmi șterge ușor sângele de pe buză ,cu un zâmbet larg pe chip.
-Specific lui Tae. Mereu a fost așa de posesiv ,îmi răspunde.
-Știu, din cauza asta am zis că să nu îi zic nimic ce aș putea regreta mai târziu.
Jungkook mă strânge în brațe ,simțind cum începe să plângă.
-Hee, ești ,ai fost ,și vei fi mereu cea mai bună prietenă a Yoonei, dar pentru mine mereu ai fost ca o soră, chiar dacă nu am arătat așa de mult asta ,îmi răspunde băiatul.
-Jungkook...
-Știu, știu ,știu ,dacă ne-ar vedea Tae am avea amândoi probleme grave ,și mai ales acum ,deoarece îi supărat pentru tot ce i s-a întâmplat Yoonei. Și sincer ,dacă aș fi în locul lui aș reacționa la fel.
Am mai stat puțin timp afară alături de Jungkook ,iar mai apoi am intrat în spital.
Am mers spre sala Yoonei ,și spre mirarea noastră, Tae și cu Jisung nu se băteau sau înjurau, cel puțin nici nu își vorbeau.
Când mă observă Tae se ridică de pe scaun și vine la mine ,sărutându-mă fără să mai zică ceva.
Mă retrag din sărut ,acesta așezându-mi capul pe pieptul lui.
-Îmi pare rău micuțo! Nu am vrut să te rănesc! ,îmi zice el cu regret în voce.
-Tae, mereu o să te iert ,oricum ți-am înțeles supărarea și gelozia. Gelos mic ce ești! ,îi răspund trăgându-l de nas.
În următoarele clipe se aude ușa salonului Yoonei deschizându-se ,domnul doctor ieșind.
-Cum se simte? ,întreabă Jungkook îngrijorat.
-Știați despre sarcină vreunul dintre voi? ,întreabă medicul.
-Da! ,îi răspundem toți la unison
-Și îl cunoașteți pe iubitul pacientei ,respectiv tatăl copilului? ,întreabă doctorul.
Deja ceva îmi zicea că nu îi de bine ,dar i-am lăsat să văd unde duce discuția.
-Eu sunt ,răspunde Jungkook.
-Avem două vești ,una bună ,și una proastă ,zice medicul.
-Ziceți-o mai întâi pe cea bună ,răspunde Jungkook
-Pacienta este bine ,doar cu tăieturi pe foarte mare suprafață din corp ,iar din starea de inconștiență o să își revină în următoarele două ore ,răspunde medicul
-Iar vestea cea rea?... ,întreabă Jungkook
-Pacienta a pierdut sarcina...
Jungkook cade în genunchi secerat de vestea pe care tocmai a primit-o ,chiar dacă nu aflase de foarte mult timp că avea să fie tată.
Îi înțeleg tristețea...
Viața a fost nemiloasă cu sorțiile a trei suflete -a Yoonei ,a lui Jungkook ,și al îngerașului care ar fi trebuit cândva să se nască.
Jungkook aștepta să vadă o mână de om ,cu ochii mamei lui ,dar cu zâmbetul moștenit de la el și care să îi zică "tată" ,iar acum tot acest vis a fost năruit pentru el ,dar și pentru Yoona...
Iar în fiecare zi din viețile lor ,le va fi dor ,de îngerul lor nenăscut ,care stă acum ,acolo undeva în lumea de apoi...
