Tae mă trage rapid de mână afară din casă înainte ca femeia aia nebună să îmi poate face ceva.
Se pune eroic în fața mea ,pregătidu-se să împiedice orice eventuală lovitură a mamei mele.
Însă sunt înfiorată să o văd pe maică-mea cu un pistol în mână ,îndreptându-l spre Tae.
-Credeți că o să plecați așa ușor ,zice începând să râdă ca oamenii nebuni.
Era pregătită să îl împuște pe Tae, care mă ținea de mână din ce în ce mai tare ,însă cineva îi dă peste mână ,arma căzând pe jos.
-Fugiți!
Tae mă ia de mână și cu bagajele în cealaltă mână și fugim spre mașină.
Ne urcăm cât să fim în siguranță ,iar eu îmi întorc privirea spre ușa casei ca să îl văd pe salvatorul nostru.
Era Jisung...
El ne-a salvat pe toți 3 ,fără să îi pese de trecutul nostru.
-Să plecăm! ,zice Tae
-Nu îl putem lăsa pe Jisung aici! ,îi spun eu lui Tae.
Mă dau jos din mașină și îl iau pe Jisung de lângă femeia aia nebună și îl împing pe bancheta din spate a mașinii ,iar mai apoi mă așez rapid pe scaunul pasagerului din dreapta.
Tae nu a mai așteptat o secundă că a și călcat accelerația și pornește grăbit.
-Am scăpat! ,strig eu bucuroasă.
-Nu sunt sigur pentru cât timp am scăpat într-adevăr de ei ,îmi răspunde Jisung.
-Destul timp cât să ne facem dispăruți pentru ei ,îi răspund eu.
Am pornit pe drumul spre Seoul, eu și Jisung adormind pe muzica liniștitoare pe care Tae a pus-o pe tot drumul nostru.
Ajunși în Seoul primesc un mesaj de la tatăl meu:
"Dacă în 15 minute nu ești acasă o să mănânci bătaie!"
Nu îi răspund ,doar îmi scot cartela din telefon și o arunc pe geam.
-De ce ai făcut asta? ,mă întreabă Tae concentrându-se în continuare asupra drumului.
-Cum ți-am zis ,vreau să știe că nu mai exist ,ca să putem trăi fericiți ,alături de viitorul nostru copil ,îi răspund eu
Îl lăsăm pe Jisung acasă la el ,iar mai apoi mă lasă și pe mine acasă ,ajutându-mă cu bagajele.
-Am venit! ,strig eu când intru pe ușă.
-Hee! ,strigă Yoongi care stătea plictisit pe canapea în fața televizorului.
Vine rapid și mă strânge tare în brațe.
-Ce face pitica mea? ,mă întreabă el fericit.
-Bine, chiar foarte bine că am scăpat din iadul ăla! ,îi răspund eu. Apropo ,am o veste să îți spun, continui eu.
-Ce veste? ,mă întreabă el curios.
-O să devi unchi! ,îi spun eu.
-Serios?! ,mă întreabă în timp ce pupilele i se dilată ,iar un zâmbet până la urechi îi apare pe chip.
Nu îi răspund ,ci doar îi dau din cap în semn de aprobare.
-Dar mătușa unde este? ,îl întreb eu.
-Are niște treburi importante ,însă se va întoarce mâine ,îmi răspunde el.
-Voi sunteți ca doi copii ,știați? ,spune Tae coborând scările ,însemnând că mi-a pus bagajele la mine în cameră.
-Da, știam! ,îi răspund eu.
