Se uită puțin ciudat la mine ,iar apoi se rușinează.
-Ce vrei să zici? zice el cu privirea in pământ, un micuț zâmbet apărându-i pe chip.
-Știi prea bine ce vreau să zic! Și știu prea că îți dorești asta! zic și îi sar în brațe.
-Aish! Hee, ești udă de la zăpadă!
-Acum și tu trebuie să îți schimbi hainele! zic râzând de el
-A serios? Eu cred că pot să fac doar asta! zice și își dă bluza jos.
Mă uitam la el și la trupul lui ,începând să râd incontrolabil.
-Dar ce îi așa amuzant?
-Că încerci să mă prostești! zic râzând
-Serios? Ei bine ,numai încerc nimic ,gata! zice făcând față de cățel plouat
-Bine, sunt udă și ție îți arde de prosti! zic eu îmbufnată
-Bine, îți dau o bluză de-a mea...
Se întoarce cu spatele la mine și se duce spre dulapul unde avea hainele așezate. Îl privesc fascinată cum cauta o bluza și îmi dau seama cât de mult îl iubesc...
Stai! Hee! Revin-o la realitate! Nu ai șanse cu el!
Cum eram pierdută în gândurile mele nici nu am observat că Tae stătea în fața mea zâmbindu-mi.
-La ce se gândește micuța mea?
-La nimic! Dă-mi bluza aia! zic și îi smulg bluza din mâini.
Dau să plec spre baie, însă sunt oprită de mâinile lui care, acum îmi înconjurau talia.
-Te iubesc așa de mult ,ți-am mai zis? spune așezânduși capul pe umărul meu
-Hmm, poate.... zic chicotind
-Deci asta înseamnă da! zice și îmi lasă un mic pupic pe obraz
-Aishhh! Chiar vrei să răcesc?
-Nu.. Bine ,du-te și schimbă-te ,zice dându-mi drumu.
După ce îmi schimb hainele ,mă uit în oglindă și observ cât de mare îmi este bluza.
-Of! Hee! Înoți în bluza lui!
Ies din baie ,privirea lui Tae întâlnindu-se cu a mea. Își trece puțin limba peste buza de jos ,iar mai apoi începe să râdă.
-Pot să vin și eu cu tine în bluză? zice tachinându-mă
-Perversule!
Când observă că nu am de gând să reacționez în modurile pe care el le-ar fi vrut ,se duce și se așează plictisit în pat.
-Tae nu ai o pătură în plus?
-Pentru? zice și se uită curios la mine
-Păi o să dorm pe canapea ,nu?
-Am zis eu asta?
-Dar?...
-O să dormi lângă mine, iar dacă nu vrei pot să dorm eu pe canapea.
Nu îi răspund nimic ,doar mă arunc în pat lângă el.
Am stat câteva minute în tăcere, fiecare uitându-se unde putea.
-Hee, vreau să te întreb ceva... zice acesta cu privirea pierdută
-Da...
-Dacă ai iubii pe cineva i-ai zice asta?
-Desigur! Însă pentru mine e prea complicat totul...
-Dar de ce? zice uitându-se mirat la mine
-Nu mai știu să îmi exprim sentimentele...
-Păi, ai semnal aici?
-Da, de ce?
-Trimite-i un mesaj în care îi zici.
Îmi iau telefonul de pe masă și încep să îi scriu un mesaj chiar lui.
Când îi trimit mesajul ,telefonul lui Tae se aprinde.
-Oare cine mă caută chiar acum? zice el plictisit
-Chiar nu știu...
Își mărește ochii ,iar după ce termină de citit mesajul își mută privirea pe mine.
-Hee, doar trebuia să îmi zici în față...
-Hei! Măcar ți-am zis că...
-Hai, continuă...
-Eu.... te....
-Așa...
-Te iubesc idiotule!
Tae începe să râdă de mine ,iar eu mă așez iar lângă el.
-Micuța mea ,și eu te iubesc extrem de mult ,zice și mă strânge tare în brațe.
-Ciudatul meu...
