Descoperindu-te

XII

        Suspinele ce îi ajungeau la urechi o făceau să tresară în somn și să fie cuprinsă de un sentiment puternic de tristețe ce-o făcu să se trezească cu răsuflarea tăiată. Se calmă și încercă să adoarmă la loc, dar suspinele pe care le auzise nu erau din vis, așa cum crezuse, ci erau reale.

    Ascultă nemișcată și când realiză de unde veneau mai că se cutremură. Mark? Se ridică încet în șezut și se schimonosi să vadă ceva prin întunericul dens din cameră. Îi văzu conturul, apoi trăsăturile și îi auzi din nou suspinul aspru.

     Se apropie de el pentru a verifica dacă era treaz. Pleoapele îi acopereau ochii și se zbăteau spasmodic. Ce era cu el? Buzele-i erau uscate, iar prin deschizătura dintre ele îi scăpau suspine aproape insesizabile. Plângea? Nu, nu plângea, nu avea nicio lacrimă pe obraz. Atunci? Mark nu sforăia, căci ea avea un somn  foarte ușor și n-ar putea să doarmă dacă ar auzi vreun sforăit, dar atunci de ce scotea sunetele acele?

    Maxilarul i se încordă brusc atât de puternic încât i se auzi scrâșnitul dinților. Se foi, picuri de sudoare se prelinseră pe chipul lui palid.

   -Mark? Șoapta ea abia se auzi, iar de aceea el nu schiță vreun semn c-ar auzi-o.

     Se foi și strânse din ochi. Înghiți  în sec și bolborosi cuvinte neînțelese. Ea rămase aplecată asupra lui analizându-i stările prin care trecea. După doar câteva clipe totul o luă razna căci nu doar că începu să se zbată prins ca într-o cușcă, dar începu să își arunce brațele în toate părțile încât o lovi cu putere în coaste, dar asta nu-l trezi.

     Angeline îl privi din ce în ce mai speriată. Ce naiba se întâmplă cu el? De ce nu se trezește?

    -Mark? Șopti cu vocea tremurată, dar șoapta ei păru că-l face să scoată mârâituri îndurerate. Mâinile i se înfipseră în așternuturi și le strânse până ce  degetele i se albiră, fața părea schimonosită de o durere doar de el știută, trupul i se încorda și se zbătea disperat.

    Își așeză mâna pe umărul lui și îl scutură ușor, dar reacția nu fu aceea pe care ea o dori, ci fu așa cum nu se așteptă.

    -Nu! Nu! Te... îmm... fu tot ce înțelese din urletele ce răzbătură camera căci fu împinsă de piciorul lui și dărâmată pe jos. Cățelul sări și scoase sunete precum un plâns lângă capul lui.

    Mark nu se trezea. Asta era problema.

    Cei doi frați fură treziți de urlete cel mai probabil, căci lumina se aprinse, iar Edward sări și îi prinse mâinile care spre groaza Angelinei începură să-și zgârie posesorul pe piept. Dumnezeule, el își făcea rău singur! Și încă cum, căci unghiile rupseră materialul tricoului și i se adânciră în propria piele și lasă în urmă urme însângerate.

   Ea se ridică de pe jos și îl privi de-a dreptul stupefiată. Chipul lui era... Chipul îi părea desfigurat, iar lacrimile ce-i udară ambii obraji o speriau teribil.

   -Megan, dă-mi apă! Se întoarse Edward spre Megan.

    Edward, în încercarea disperată de a-l potoli din a se răni se urcase deasupra lui și îi prinse încheieturile sub genunchii lui. Îl plezni peste față, dar părea atât de prins în visul oribil pe care-l avea încât nici nu păru că le simte. Megan aduse o sticlă cu apă, iar Edward, vizibil mai stăpân pe sine decât Megan apucă sticla și îi aruncă tot conținutul peste fața lui Mark.

    Ce mod mai brutal de a fi trezit decât așa? Angeline nu văzuse niciodată așa ceva. Nici nu-și imagină cum avea să se simtă Mark.

    Își deschise ochii brusc și scuipă apa ce-i intră în gură apoi tuși puternic tremurând în timp ce se chinui să se ridice în șezut.