Descoperindu-te

VI

Capitolul VI

După orele cu directoarea tremura din toate încheieturile și aproape plângea. Femeia aia nu doar că știa să facă niște mușchi să urle în chinuri, dar până și cuvintele ei tăiau în carne vie. Carnea ei!

Orice pas greșit: Angeline, fato, ține picioarele alea încordate că dansezi de parcă ești moartă.

Orice înclinare greșită: Îndoaie-te, Angeline, nu ai oase în burtă, nu te vei sparge! Și dacă te spargi te cos eu, stai fără grijă.

Orice deget mișcat în plus: Țeapănă, Angeline, ca o piatră, nu ca un vierme pus pe fier încins!

Femeia aia era groaznică. Le pusese să facă aceiași pași de sute de ori! Și nu exagera. Ore neîntrerupte de poziții, între care avuseseră o mică pauză, apoi din nou. Dar după pauză nu le puse să facă din nou poziții de balet, ci le pusese să facă întâi flotări, până își simțise mușchii brațelor crăpând, apoi le pusese să stea în cap, ei una i se făcuse rău de mai multe ori și căzuse de nenumărate ori, ca apoi să ignore amuzamentul fetelor și enervarea directoarei și să încerce din nou, din nou și din nou. Le pusese să facă sfoara, la naiba și nu doar normal, ci în aer, stând în mâini și având greutăți legate de laba piciorului. Le pusese să stea așa, cu picioarele într-un unghi de 180 de grade până ce mai multe fete izbucniră de-a dreptul în plâns. Ferească, nu văzuse așa femeie de când apăruse ea pe pământ. Și ce era cel mai enervant? Că nu le obliga! Le spunea pur și simplu să n-o facă dacă nu pot, dar o făcea în așa mod încât ai fi preferat să stai toată ziua făcând flotări într-un deget decât să te dai bătut. Era oribilă! Se juca cu mintea ei, iar Angeline știa asta.

Nu avea un scop? Ei bine, își găsise unul! Să-i arate cotoroanței ăsteia că ea nu se dădea bătută. Și prefera să sufere și să îndure tratamentul ei decât să refuze să facă ceva.

La sfârșitul orelor cu ea o ținuse până plecase celelalte apoi îi întinse niște bani spunându-i că erau de la Mark, pentru lucrurile pe care le stricase. Angeline doar scutură imediat din cap încruntată. Nu-l cunoștea pe Mark, dar putea jura pe orice că el nu i-ar fi dat bani prin altcineva, el i-ar fi dat, dar ar fi făcut-o în cea mai jignitoare metodă posibilă. Și mai era și chestia motivului pentru care Mark i-ar fi dat tocmai directoarei banii și nu altcuiva. Asta o făcu să-și pună întrebări și să refuze banii primiți. Directoarea murmură un "cum vrei" plictisită își luă geanta, îi aruncă o ultimă privirea disprețuitoare și plecă lăsând-o singură.

Angeline putu să se arunce într-un final pe podeaua ce-i cauzase nenumărate vânătăi în acea zi extenuată. Ce studiat? Ce plimbări? Ce ieșiri în cluburi? Vai, nu mai putea nici să se miște de pe jos, darămite să mai iasă undeva. Își închise ochii și rămase răvășită acolo mult timp după plecarea directoarei. Fu trezită din amorțeala ei dureroasă de mai multe voci și ușa deschisă brusc. Un grup de băieți își făcură apariția îmbrăcați în colanți. Oh, mereu i se păruse al naibii de amuzant să-i vadă așa. Parcă le pierea toată masculinitatea. Dar ei, privindu-i de jos nu păreau deloc lipsiți de masculinitate. Cei 4 băieți se opriră și-o priviră amuzați.

-Mamă, nu credeam c-o să ajung vreodată să văd așa ceva! Auzi glasul entuziasmat și plin de uimire al unuia dintre ei.

Angeline nici măcar nu reacționă pe moment. Căscă și se frecă agale la ochi realizând cât de adormită era.

-Ah, nu mai urlați idioților! Bombăni făcându-i să râdă.

-Ce naiba ai pățit? Arăți ca dracu. Unul dintre ei își făcu parcă curaj și se apropie de ea lăsându-se pe vine în fața ei.