XIV

91 4 0
                                    

   

     Când gura directoarei rosti alt nume decât al ei, totul se sparse și nu mai văzu clar. Inima i se frânse subtil și dureros. Se retrase mai în spate când ochii i se umplură de lacrimi. Abia suportă să audă aplauzele pentru Rose și tot ce-și dori fu să se ascundă, să plece, să dispară din acel loc. Abținându-se în cel mai chinuitor mod se lipi de perete, închise ochii, deschise gura și trase cu nesaț aer. Nu auzi nimic din ce se spuse. Nu-i păsă.
    Simți lacrimi pe obraji și le șterse îngrozită. Se retrase în spatele tuturor fetelor și-și înăbuși suspinele. Luptase atât de mult...
     Speranța ce-i apăruse o distruse și îi arse sufletul. Strânse nervoasă din dinți și își șterse violent obrajii. Trebuia să fie tare până ajungea în cameră unde putea boci cât și-ar fi dorit. Își mușcă buzele cu putere. Nu avu efect. De ce nu fusese aleasă? Fusese atât de groaznică? Dansase cu Alex! El îi spusese că va fi aleasă! Dar n-a fost... N-a fost aleasă de directoare. După atâtea ore de antrenament, de dureri, de stres și pregătiri. Totul în zadar! Nu avea să participe în coregrafia celor ce reprezentau baletul clasic la Balul Iernii. Avea să fie un simplu invitat, o simplă persoană din umbră care nu conta și nu avea importanță. Ea nu avea să fie observată de niciun sponsor și de niciun profesor care ar fi putut s-o ajute mai mult. Ea avea să rămână în continuare invizibilă și mediocră... Poate că aspectul contase, poate ar fi trebuit să se îmbrace mai atent, poate ar fi trebuit să fi repetat mai mult, poate ar fi trebuit să dea mai mult, mult mai mult!

     O pereche de ochi o arseră fără să fie nevoită să-i vadă. Întâlni niște ochi spălăciți ce nu exprimau nici empatie nici fericire văzând-o așa. Mark doar o privea. Atât. Îi analiza simplu fiecare mișcare, fiecare tremur, fiecare clipire ce alunga lacrimile. Ochii lui erau singurii ce vedeau lacrimile șterse de pe obraji, buzele mușcate și durerea vinovată din privire. Nu-i păsa, dar vedea. Nici nu clipi, iar Angeline își fixă atenția asupra lui, în încercarea disperată de a se agăța de ceva ce i-ar face mintea să se oprească până ce timpul va trece. Și privirea lui reuși. Ea-l privi cu nerușinare. El se strâmbă, dar nu reuși să-i alunge privirea. O privi urât, se înfurie, dar ochii ei îi devorară fiecare mimică și gest.

    Mark se încordă enervat de ochii ce nu se dezlipeau de pe el. Se vedea că ura să fie privit în acel fel. Știa că o făcea doar pentru a-și ține mintea ocupată, dar nu-i păsa. Îi arătă degetul mijlociu fără ca nimeni să vadă, ea nu reacționă. Scoase limba furios. Mai multe fete chicotiră, semn că-l văzuse. Când își întoarse privirea o întâlni pe cea a directoarei. Ea-l privi mirată de reacția lui copilărească. Ridică sprâncenele și-l ignoră.

    - Acum, dacă n-ați fost alese asta nu înseamnă că nu veți mai avea șanse să ieșiți în evidență. Șansele nu apar, voi vi le faceți. Angeline nu se putu să nu privească și spre chipurile celorlalte fete, iar durerea i se intensifică. Deși păreau dezamăgite complet și poate chiar furioase și geloase pe cele două ce reușiseră să ocupe cele două locuri mult râvnite, niciuna nu hohotea ca ea, niciuna nu avea lacrimi în ochi măcar. Se înfurie pe sine, îi fu scârbă de ea! Era atât de slabă... Indiferent de ura sa pentru propria persoană tot nu își potoli nenorocitele de lacrimi, nici tremurul, nici paloarea pielii și nici chipul distrus.
    

   Noi ne facem șansele. Își repetă Angeline în gând mecanic.

    - Am avea nevoie de ajutor și pentru decor, care este un lucru foarte important. Echipa tehnică are nevoie de voluntari și se acceptă cu brațele deschise. Sala unde v-a avea loc Balul nu este cea de anul trecut, ci o sală mai mare unde este depozitat mobilierul vechi. Totul este o harababură acolo, nu vreți să vedeți cât au de muncă bieții copii așa că vă îndemn să vă alăturați lor. Baletul nu înseamnă doar să fiți pe scenă, ci să iubiți acea scenă încât să faceți orice pentru ea. Dacă doriți să ajutați nu trebuie decât să-mi spuneți și am să vă trec pe lista care trebuie neapărat umplută cu ceva. Deci?

Descoperindu-teUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum