Descoperindu-te

XV

În următoarea zi Angeline se trezi mai descumpănită ca niciodată. Nu aveau ore în acea zi căci directoarea se ocupă de grupul ce va susține un dans la Balul Iernii. Nu găsi forța de a merge și de a dansa și nici aceea de a se ridica din pat. Rămasă singură și își plânse de milă ascunsă sub pilotă. Robbie venise în zori, dar îl expediase sub pretextul că nu se simțea bine și vor ieși mai târziu, dar nu ieși toată ziua de sub pături. Megan se arătă cea mai îngrijorată și renunță la ieșirea lor pentru a rămâne cu ea. Edward fu agitat toată ziua căci se pare că urma să iasă cu iubita lui în oraș și-și găsise într-o oră cu ce să se îmbrace, se aranjă prea mult în oglindă și stătu în duș mai mult decât de obicei. Angeline și Megan se priviră amuzate ridicând viclene din sprâncene. Mark apăru și el într-un târziu, vizibil nervos, trăsnind și bombănind. Se învârtise prin cameră, plecă pentru două ore apoi se întoarse din nou, mult mai nervos. Nimeni nu-l deranjă din meditația încinsă în care se afla. Edward plecă mai devreme decât trebuia, făcându-le pe fete să chicotească.

-Pare îndrăgostit cu adevărat. Îi șopti Angeline surorii lui.

-I s-au încins călcâiele, nu glumă.

Un ciocănit ușor în ușă o îndemnă pe Angeline să-și acopere pantalonii cu broscuțe de pe ea cu pilota și să-și treacă o mână prin păr în încercarea de a-l aranja. Rămase surprinsă când Alex intră.

- Tu ce mama dracu cauți aici? Tună Mark mai nervos decât de obicei.

- Ce-i frățioare, ești nervos? Chicoti el.

-Liniștiți-vă. Oftă Angeline obosită. Ce s-a întâmplat Alex?

-Vreau să vorbim. O imploră din priviri.

-Afară! Nici nu vreau să te văd! Se răsti Mark spre fratele său vitreg apoi se întoarse spre Angeline. Dacă vrei să vorbești cu el ieși afară, altfel fac scandal grav și crede-mă că-mi doresc tare mult să-mi dai un motiv să explodez chiar acum. Tremură înflăcărat.

Ea se ridică din pat și trecu încet pe lângă el, îi făcu semn lui Alex să iasă pe hol, iar ea îl urmă. Chiar nu avea dispoziția necesară să se certe cu el.

-Angeline, te rog, nu fi supărată pe mine! Nu a fost...

-Știu. Îl întrerupse brusc. Știu, eu am fost idioata ce în dezamăgirea aceea n-am mai ținut cont de rațiune, am căutat doar un mod de a mă elibera și îmi pare rău că ți-am spus acele cuvinte. Nu a fost vina ta, tu ai vrut doar să mă încurajezi, ar fi trebui să știu că n-are rost să-mi fac speranțe.

-Angeline, nu! Ai fost extraordinară, mult mai bună decât celelalte, doar că directoarea nu a văzut asta, sunt sigur.

-Alex, te rog... Directoarea nu este directoare degeaba și știe ce face, nu o pot acuza că n-a fost corectă. Trebuie să accept că celelalte au fost mai bune decât mine. Tot ce pot face este să continui, doar că este mai greu decât mă așteptam să trec peste astfel de momente. Știu că nu înțelegi, dar chiar m-am simțit groaznic, chiar sperasem că... Nu mai continuă, doar scutură din cap.

-Te înțeleg, Angeline. Îi șopti el, oftă apoi își deschise brațele pentru ea. Angeline doar zâmbi amar și își lăsă capul pe umărul lui. Nu se putu abține și-și lăsă lacrimile să se prelingă pe obraji. Alex o strânse în brațe și îi sărută creștetul.

-Chiar îmi doream, Alex! Nu știi cât de mult mi-am dorit asta și cât de mult am tras de mine să mă ridic la înălțimea așteptărilor directoarei, dar se pare că tot n-am reușit să-i demonstrez nimic. Scutură din cap trăgându-și nasul.