Descoperindu-te

II

Capitolul II

-Avem voie să plecăm seara în oraș? Puse întrebarea o roșcată ce mergea lângă Megan.

-Teoretic nu. Zâmbi ea viclean.

-Și practic? Întrebă o alta.

Un zâmbet sugestiv fu de ajuns să le răspundă fetelor la întrebare și să înceapă să chicotească.

- Și cu băieții care-i treaba? Cu dormitoarele adică. Întrebă din nou roșcata.

-Păi, nimic. Teoretic ne este interzis să întreținem relații sexuale în cămin sau în incinta facultății, sunt interzise abuzurile, batjocora, șantajul, chestiile astea, ele se pedepsesc cu exmatricularea. Teoretic.

-Teoretic? Se trezi din visare Angeline ce era în urma grupului admirând holurile spațioase prin care treceau.

-Păi, dacă ai părinți cu bani este posibil să nu fi sancționat pentru niciuna dintre aceste reguli. Râse Megan, însă ei nu i se părea amuzant deloc.

Înghiți în sec și refuză să se gândească la ce i s-ar putea întâmpla.

- Auzi? Dar ce-i cu stilul ăsta al tău? Întrebă o blondină.

-Ce-i cu stilul meu? Îi dispăru brusc zâmbetul de pe chip și o privi disprețuitor pe blondă.

-Nu știu. E ciudat.

-Auzi, "păpușă"? Eu nu am comentat modul în care te îmbraci tu, cum te machiezi sau cum te porți. Așa că nici tu nu comenta, că pe cât de bună pot fi, tot atât de rea pot deveni. Mai că se răsti la blondă când am ajuns în campus. Nu era o distanță mare dintre campus și corpurile unde se țineau cursurile, ci doar un parc special pentru studenții ce doreau să se relaxeze în pauze sau în timpul liber.

Blonda nu mai spuse nimic.

Mai avea curaj? Eu una n-aș avea.

Angeline realiză că Megan avea dreptate. Ea nu judecase pe nimeni, deci nici ea nu trebuia să fie judecată. Fusese o lipsă de respect din partea blondei. Megan părea genul de persoană care era bună cât timp era tratată la fel de bine, însă când începeai s-o judeci sau s-o critici se schimba. Da, era o persoană ce gândea inteligent. Ce conta cum se îmbrăca cât timp părea o persoană atât de caldă și amuzantă?

Și ajunseseră la parter unde fusese lăsate doar două fete. Și ambele aveau băieți în cameră. Următoarele 4 fură lăsate la primul etaj, toate într-o cameră spre nemulțumirea lor, căci într-o cameră nu erau decât 4 paturi, deci 4 persoane.

La etajul doi o lăsă pe roșcată.

-Nu e nimeni în cameră. Le spuse ea.

- Da, mulți vin duminică. Stai calmă, cunosc pe toată lumea și știu exact unde stau toți căci aici camerele nu se schimbă decât foarte rar. Tu stai de exemplu cu încă două fete, Alexa și Lila, o să-ți placă. Vă potriviți. Și un băiat.

Ochii roșcatei străluci, iar Megan chicoti.

-Homo. Roșcata se strâmbă și târî bagajul în cameră apoi le trânti celor două fete ușa în nas.

Angeline chicoti, Megan se strâmbă enervată de comportamentul roșcatei.

-Ce târfuliță. Bombăni ea. Ok. Și... Angeline Martino. Chicoti. Ai un nume simpatic. Angelic.

Angeline ridică din umeri. La naiba, încă se simțea prost pentru faza cu directoarea.

-Ultimul etaj... spuse urcând împreună scările. Camera 112... 112! Repetă entuziasmată. Hei! Se pare că directoarea te-a pus în cameră cu mine! Râse plină de entuziasm făcând-o să zâmbească fericită că va trece mai ușor peste împrietenirea cu "compatrioții" ei, colegii de cameră. Oricum, la cât de sociabilă era Megan nu ar fi avut probleme să se împace cu ea.