Descoperindu-te

XIII

    
     Se ajunsese și în acea zi. Nu crezuse că va veni atât de repede, dar veni. Cele 14 fete erau acolo deja, în sală, doi tipi, vreo alte câteva fete probabil mai mari și Alex. Toți erau acolo. Chiar și directoarea. Merse și își ceru scuze încă ținându-se cu mâna de pântec. Deși era a treia zi tot nu-i trecuse durerea, s-o ia naiba. N-o lăsase o clipă în acele două zile cât nici nu putu să meargă să se antreneze cu Alex nici să vină la ore. Directoarea îi aruncă priviri aspre și se făcu că n-o vede intrând și nu-i răspunse scuzei. Se duse agale lângă Alex. Se trânti direct pe jos și își puse poantele pătate cu grijă.

-Ești bine? O întrebă el îngrijorat așezându-și mâna pe spatele ei și mângâind-o. Ești cam palidă. Doar n-ai emoții, nu? Chicoti el.

-Sunt bine. Spuse și se ridică scuturându-și mâinile agitată. Își pocni degetele, își strânse din nou pamblicile poantelor. Nu-i mai păsa că erau pătate, ceilalți deja se obișnuiseră cu ea, exact așa cum era. Cu părul ei prins mereu într-un coc, nemachiată, cu haine simple de parcă ar face gimnastică, nu balet. Chiar nu-i păsa că venise în pantaloni de trening lălâi căci n-ar fi putut să poarte costumul ei. Nu-i păsa nici că era singura în top. Chiar nu-i păsa. Puteau avea ele și sclipici în gură și-n ochi, talentul conta. Bine, poate și aspectul, dar el era retușabil, pe cât talentul...

Se chirci sprijinindu-se de perete din pricina durerilor abdominale.

-Încălziți-vă fetelor, nu mai pălăvrăgiți. Le îndemnă directoarea întorcându-se spre profesoara necunoscută de lângă ea.

Angeline își făcu încălzirea exact așa cum le învățase directoarea, căci tehnicile ei erau chiar bune și roditoare. Alex părea în largul lui, aruncând zâmbete în colo și-n coace, chicotind și bucurându-se din plin de tipul petrecut printre atâtea fete. Cu toate astea n-o ignora, din contră, îi plăcea la nebunie s-o amăgească și s-o enerveze, spre amuzamentul ei ce-i drept. Era un tip de treabă și se vedea că ceea ce face îi plăcea la nebunie.

Tot ce-și dorea Angeline era să fie aleasă. Oh, doar două! Cât de puține șanse avea și totuși, dăduse tot ce avu mai bun pentru coregrafie. Stătuse cu Alex să repete din nou și din nou până seara târziu și chiar dacă nu repetaseră în ultimele două zile, Alex continua să-i repete că era perfectă și nu avea de ce să-și facă griji. Trebuia să fie selectată, la naiba. De ar putea face parte din echipa care reprezenta baletul clasic la Balul Iernii ar fi fost fantastic. Ar fi fost o oportunitate excelentă și trebuia să lupte pentru a ajunge acolo. Oh, cât își mai dorea asta. Se duse lângă Alex și-l prinse de mână plină de o agitație ce-i făcea stomacul să se strângă dureros.

-Hai, Angeline, calmează-te, pari că mai ai puțin și leșini pe aici. Îi strânse mâna. Zâmbetul lui încurajator și dulce o liniști puțin. O trase brusc în brațele lui și o strânse protector. Vei vedea că totul va ieși perfect.

Ochii ageri ai directoarei îi văzu, îi aruncă o privire lui Alex apoi bătu din palme până se făcu liniște.

-Mă bucur să vă văd atât de energice și nerăbdătoare. Asta este o emoție bună și nu ar trebui să vă lăsați copleșite de teamă, căci este atât de important să fiți stăpâne pe voi și pe mișcările voastre. Vreau să vă amintiți ce vă spun mereu: putere, grație și sentimente! Asta vreau. O avem cu noi pe draga noastră Margaret, presupun că unele o cunoașteți. Margaret, vrei să le spui ceva înainte?

-Da, draga mea. Este minunată să fiu aici și să vă văd atât de pline de o feminitate puternică și curaj aspru. Balul Iernii a fost de mult timp unul dintre cele mai importante activități făcute aici, deci sper că v-ați pregătit de luptă, sunt puține locuri pentru o poziție demnă și concurență aprigă, știți deja asta. Nu uitați că ceea ce faceți este ceea ce iubiți, așa că arătarăți-ne cât de mult iubiți baletul. Să începem! Râse ea și se făcu loc pentru prima fată.