Descoperindu-te

IV

Capitolul IV

Fu trezită brusc când așternutul cu care se învelise fu smucit de pe ea. Sări ca arsă și prin lumina difuză a primelor raze ale dimineții zări chipul lui Mark străbătut de o furie îngrozitoare. Era îmbrăcat normal, cu jeansi închiși, un tricou șifonat și o geacă de piele la fel de șifonată semn că nu fusese ea chiar atât de bine îngrijită.

- De ce naiba ai despărțit patul? Ridică tonul căpătând murmure indignate de la cei doi frați ce încă dormeau. Angeline le aruncă o privire scurtă. Megan acoperită cu totul de pilota ei colorată, Edward sforăind cu un picior aflat pe jos, cu mingea lui de fotbal lângă el. Îl privi din nou pe Mark ce mai că dădea pe afară de nervi.

-Ce? Șopti frecându-se la ochi. Nici nu înțelegea de ce o scula atât de devreme. Adormise târziu, iar patul și spațiul nou în care se afla nu-i făcuseră somnul mai ușor. Va dura ceva până se va obișnui cu patul ei. Căscă cu poftă lăsându-se să cadă pe saltea și să se întoarcă pe burtă ignorând privirea disprețuitoare a băiatului.

- Tu nu auzi? Cu tine vorbesc! Nu-mi întoarce spatele, idioato! O prinse cu putere de cot și-o ridică cu o mișcare brutală în picioare. Angeline scăpă un țipăt și îl împinse cu putere pe tip de lângă ea. Ce naiba era cu el?

-Dumnezeule! Ești chiar nebun! Își atinse ușor zona unde fusese strânsă de el. Ce-i cu tine? Nu ți-ai luat pastilele? Se trase înapoi și îl privi nervoasă.

Megan sări în picioare urmată de fratele ei adormit. Probabil fusese speriată și ea de strigătul brusc al blondinei. Aceasta apucă grăbită un elastic de păr de pe biroul ei și își prinse parul răvășit. Părul ei violet. Apropiindu-se câțiva pași dădu să spună ceva ca să potolească uraganul ce lua formă în camera lor.

-Iar mă faci nebun! Iar! Ah, am să te... nu apucă să se repeadă spre ea că Edward sări din pat și îl opri înainte de a se apropia de ea. Slavă Domnului că Edward avea o viteză de reacție mai agilă dimineața decât Angeline care n-ar fi avut puterea să se ferească.

-Mark! Gata, hai să ne calmăm. Ce zici? Ia zi, ce-ai pățit? Hai s-o rezolvăm cu calm. Nimeni nu vrea probleme, ok? El oftă lung, încă nervos. Angeline se lipi de perete și îi aruncă o privire lui Megan, iar aceasta îi făcu semn să lase problema în seama lui Edward și să tacă.

Are dreptate. Edward știe cum să se poarte cu nebunul ăsta.

-Ba cred că asta vrea! Și încă cum! Se răsti, dar mârâitul câinelui îl făcu să ofteze din nou. Edward îi dădu drumul când văzu că se mai calmă. A despărțit paturile! Uită-te și tu! Cum voi dormi eu pe patul ăla minuscul? Ha? Gesticulă energic spre patul de unde cățelușul asista la scena din fața lui.

-Așa cum dormim toți! Se trezi Angeline vorbind și parcă regretă că o făcuse.

Mark dădu să țipe din nou la ea, dar Edward îi înconjură gâtul cu brațul și râse forțat.

-Asta e problema ta amice? Mark ridică o sprânceană și îl privi indignat. Păi asta o putem rezolva numaidecât. Crede-mă, te înțeleg. Paturile astea sunt îngrozitor de mici și cum tu ești așa mare ai nevoie de spațiu. Uite, dacă... amm...

-Uniți înapoi paturile! Megan apăru și se postă între cele două paturi dând să mângâie cățelul, dar acesta mârâi și fugi de atingerea ei.

-Nici să nu te gândești! Se repezi Mark și luă cățelul în brațe. Oare chiar nu lăsa pe nimeni să-l atingă? Se întrebă Angeline și chicoti în gând știind că ea îl atinsese seara trecută.

Și Angeline îl văzu pentru prima dată pe cățel în extaz. Nu suporta nici atingerea lui Megan nici pe-a lui Edward și nici pe a ei, observase și ea aseară. Dar când Mark l-a luat în brațe parcă a înebunit de fericire. A început să dea din coadă și să latre ca un apucat de parcă nu-l mai văzuse de zile întregi. Mark mângâie câinele până se liniști și rămase cuminte în brațele lui.