ADAM.

Începutul pedepsei; Capitolul doi.

Nu puteam să concep cum am ajuns în situația asta, tatăl meu era dezamăgit de mine și nu mai avea putere nici să mă privească. Îl pierdusem și pe el? când polițiștii au trimis citația acasă, m-am închis în cameră și am început să plâng cu poza mamei în brațe. Razele lunii intrau prin perdeaua transparentă și îmi mângâiau trăsăturile feței, măcar mama știa că nu mint și cumva prezența ei era simțită în cameră prin parfumul ei de levănțică.

– Nici nu știu ce să mai zic..

A spus tata din capul mesei privind în gol.

– Nu mă crezi?

Am spus în timp ce mi-am tras scaunul lângă el, ochii mei îi implorau pe ai săi să mă privească și el continua să se uite în gol.

– Am pierdut-o pe mama ta, acum să te pierd și pe tine?

A spus în timp ce lacrimile i se prelungeau în josul gâtului.

– Nu pot să te ajut în niciun fel..

A spus aproape trăgându-și părul din cap și dând într-un suspin lung care îi tăia respirația.

I-am cuprins mâna în a mea în timp ce el strângea din ochi și din dinți, rămăsese fără sursă de putere după moartea mamei.

– O să ies de acolo, tu să rămâi bine..

Am spus în timp ce i-am tras capul sub bărbia mea, trebuia să fiu puternică și pentru el fiindcă situația nu îmi dădea de ales. Tata nu avea bani să plătească prejudiciul și oricum asta doar îmi tăia din pedeapsă, pedeapsa tot o executam. Am inspirat adânc și l-am liniștit în timp ce îi mângâiam părul îmbătrânit, era normal să nu mai aibe putere când totul se întâmplase într-un timp atât de scurt. A doua zi veneau să mă ridice și să mă ducă în noua mea "locuință" pentru următoarele 12 luni.

Mi-am dus un șal peste umeri și am ieșit în curte ca să privesc cerul înstelat, aerul ușor cald de primăvară îmi despicase firele de păr și îmi liniștise nervii feței. Nu știam cum să reacționez, viața mea s-a schimbat în mai puțin de-o secundă și asta mă speria, mă făcea să tresar din cele mai adânci gânduri.

A doua zi de dimineață doi polițiști s-au prezentat la domiciliu ca să mă ducă, mașina lor era parcată pe gazon și tata m-a îmbrățișat strâns înainte să ies.

– O să ieși de-acolo mai puternică decât ai intrat, orice ar fi, ai pe cineva care te așteaptă necondiționat.

Spune tata făcând referire la el și zâmbind slab abținându-și lacrimile vizibile în colțurile ochilor.

Am încuviințat din cap și am ieșit din casă inspirând adânc și cu bărbia ridicată, orice ar fi eu trebuie să rămân puternică.

După 2 zile;

Am fost instalată într-o cameră cu alte două fete, părea mai mult o cameră de cămin, dar totul era foarte vechi și degradat. Lucrurile erau uzate și abia mai rezistau, pe pat erau cearșafurile murdare și cu rupturi. În dreptul paturilor era un frigider funcționabil, aveam un prelungitor și o ușă pe lateral care ducea la intrarea în baie.

Când am intrat, polițiștii mi-au spus să fiu cuminte și disciplinată, au trântit ușa și puteam să aud sunetul cheilor și al clanței care s-a închis. Fetele se uitau la mine într-un mod anxios și ciudat, ochii lor mă studiau și vreme de câteva minute nu au spus nimic.

– Care e patul meu?

Am spus ținându-mi geanta lipită de mine, aveam câteva lucruri utile pe care să le folosesc până ce îi dădeau voie tatălui meu să-mi aducă altele.