ADAM.

Groapa continuă; Capitolul patru.

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată în link în timp ce citiți, enjoy!

Glasul lui Adam îmi îngheață într-o secundă sângele din vene și îl înlocuiește cu teamă, bătăile inimii se mutaseră în timpanele mele și imaginile din fața ochilor mei derapau. Nu mă întrebam ce caută aici fiindcă în mod sigur ăsta e teritoriul lui și eu sunt unul din intruși, o să primesc o lecție fiindcă modul în care mă fixează ochii lui îmi transmit un avertisment drastic.

- Cine e ea?

Ochii lui se mută în mod repetativ de pe fața fiecăruia și privirile lor scad la fel ca și surâsul de pe buze.

- Gardianul a exilat-o aici după ce s-a plâns că nu a fost suficient de cuminte.

Tonul lui e batjocoritor și eu mă aplec spre el ca să-l pot scuipa.

- Are curaj.

Mă admiră unul dintre ei și eu îl privesc încruntată și cu bărbia ridicată și cu pieptul avântat în față.

- O s-o încerc eu primul.

Vocea lui Adam ne face pe toți să ne îndreptăm atenția spre el și rânjetul său îi dezvelește caninii.

- Să nu te atingi de mine, dobitocule!

Mă răstesc și mă înghesui în jacheta mea strângând-o de-o parte și alta în jurul meu și simțind nodul de panică cum se așează în gâtul meu.

- O să găsesc o modalitate potrivită pentru a te face să-ți ții dracului gura!

Mâna lui se repedă după gulerul jachetei și mă trage spre el făcându-mă să mă lovesc de privirea lui.

- Ascultă-mă altfel o să te las să fii distracția idioților ăstora!

Îmi șoptește aproape de ureche și mă uit în urma mea ca să le privesc expresiile lăcome și disperate.

Îndemn din cap să plec cu el și mă asigură printr-o strângere din pleoape că e totul menținut sub control, degetele sale se înfășoară între ale mele și căldura corpului său se împrăștie prin nervii degetelor în tot corpul meu. Privirile acelea reci rămân ațintite în spatele nostru și mă uit peste umăr la acei bărbați fără urmă de milă în pupile, au revenit la stările lor anterioare într-o secundă fără să aibă ceva de ripostat în fața lui Adam.

Ajungem în clădire și cu prudență Adam mă ascunde în spatele său ajungând pe partea lui de clădire, apasă pe cleanță cu gesturi mici și calculate și mă trage înăuntru.

- Tu știi măcar în ce loc ai nimerit?

Vocea lui se ridică și mă împinge pe patul degradat și cu sârmele scoase făcându-mi spatele să se izbească de perete.

- Aici fiecare pas te conduce spre iad dacă nu știi să umbli după regulile lor.

Adaugă și se sprijină de capul patului făcându-și mâinile căuș ca să poată aprinde țigara pe care o ține între buze.

- Dacă ești inocent și fără apărare nu o să supraviețuiești mult, aici în primul rând trebuie să-ți abandonezi sufletul în exil și să renunți la vocea conștiinței tale.

Continuă și eu îl privesc cu bărbia tremurândă cum trage fumuri adânci și lungi din țigară.

- Sincer să fiu nu aș crede niciodată că tu ai comis vreo faptă ilegală, dar se spune că inocența e masca favorită a diavolului.

Zâmbește pe jumătatea gurii dezvelindu-și caninii și alungindu-i-se cozile ochilor.

- A trebuit să plătesc eu greșeala altuia, nu aș face nimic rău niciodată.