ADAM.

Bolnavi fără tratament; Capitolul șase.

- Și când crezi că iadul încetează să te urmărească, el îți fură încă o respirație."

Mi se derulau în față multe amintiri și vocea mamei se plimba pe lângă urechile mele, începeam să mă desprind de realitate și să gust aroma morții. Mi se afișau în față momentele cu mama, clipele petrecute în camera mea și puteam simți mirosul casei mele. Era ca și cum mă aflam acasă în patul meu și mama îmi mângâia creștetul capului, dar eu mă aflam sub apa rece ce îmi paralizase fiecare nerv și mușchi al trupului. Dintr-odată am simțit o împusătură-n piept și două mâini cum se împleticesc disperate în jurul taliei mele, continuam să înghit apă în nevoia de-a inspira aer și îmi simțeam pieptul dureros, o izbitură puternică ce apăsa pe plămânii mei.

Acele mâini m-au ridicat treptat deasupra apei și la contactul cu aerul am inspirat adânc și am dizolvat acea durere din piept, tusea și gâfâielile nu mai conteneau și auzeam totul înfundat și acut. Eram conștientă fiindcă puteam să percep culorile și formele din jurul meu, dar vocile de pe mal care exclamau și strigau erau distante. Aerul nu îmi pătrundea în piept și doar se așeza ca un nod în mijlocul pieptului ce mă sufoca, pur și simplu nu asculta de comenzile plămânilor și ale mușchilor mei.

Am simțit cum cineva mă trage și mă întoarce pe-o parte, dar îmi pierdusem controlul mișcării ochilor care mi se învârteau în cap și îmi trasmițeau tot felul de imagini diferite, combinând ideea de sufocare cu o totală confuzie vizuală.

Tonul lui disperat mă făcea să-mi păstrez voința, dar devenea distant. Ochii mi se închideau fără voia mea și îl puteam privi printre gene. Agonia începu să-și atingă paroxismul și aerul pătrunse în sfârșit, emițând tusea mea pronunțată și gâfâielile ce ieșeau eliberând apa acumulată în plămânul meu.

- A-a-dam..

Buzele mele se deschid și îmi mut mâna pe obrazul lui Adam care îmi cuprinsese capul între palmele sale și mă privea disperat.

- O să treacă totul.

Îmi șoptește cu bărbia tremurândâ și cu ochii sticloși. Buzele lui erau vineții și o dâră de apă i se scurgea de pe frunte, apa rece i subțiase vocea.

Am încuviințat din cap și i-am oferit încrederea mea simțind cum apa rece îmi despică pielea în două și transportă o durere imobilă în tot corpul meu, simțeam cum circulația mea încetinește și bătăile inimii mele se mutaseră în timpane și sunau ca o tobă înfundată.

Înainte să realizez ce se întâmplă Adam și-a împleticit brațele în jurul meu și m-a ridicat cu totul în brațele sale, mi-a ghidat mâinile să se așeze după gâtul său. Hainele mele ude au făcut contact cu aerul rece și nemilos făcându-mă să-mi dau ochii peste cap după ce imaginile au derapat din fața ochilor mei.

După câteva ore;

Bipăitul aparatului medical mă trezește, reacționez, dar nu îmi pot suci gâtul să îl pot vedea. Un bip înalt urmat de altul, altul și altul. Îmi întredeschid ochii și printre gene analizez încăperea, aparatele erau poziționate în stânga și-n dreapta mea. O perdea albastră îmi ținea loc de intimitate despărțindu-mă de celălat pacient, îngădui să privesc în stânga mea și îmi mișc capul folosindu-mă de toată puterea mea fizică, dar coloana mă împunge cu niște junghiuri crunte și acerbe facându-mă să lăcrimez.

- Unde sunt?

Icnesc și mă sprijin pe coate privind-o pe asistenta ce stătea în capul patului citind dintr-o carte și lăsându-și ochelarii să cadă pe vârful nasului.

- Ești într-un salon, ai suferit un accident.

Comentariul ei mă face să-mi recapăt memoria și mă pierd într-un punct imaginar retrănd clipele de mai devreme.