ADAM.

Adam; Capitolul trei.

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată în timp ce citiți, enjoy!

Mă uitam în jur și toți râdeau, mă arătau cu degetul, mintea mea nu mai era capabilă să producă sunete, îi puteam doar vedea fiindcă deja mă amețisem. Era prima mea zi și deja aveam probleme, cum puteam eu să rezist printre atâția oameni când ei reprezentau o fobie reală pentru mine? care, după cele întâmplase se accentuase.

Simt o mână care-mi trage brațul și mă ajută să-mi ies din tranșă, băiatul brunet cu ochi timizi și buze mari conturate cu un strat de păr deasupra, îndepărtează sticlele și resturile de mâncare de pe hainele mele.

- Haide, ridică-te..

Mă trage după el în timp ce eu mă uit după tipul care mă umilise, ochii mei îl căutau cu disperare.

- Care e problema lui? nici măcar nu îl cunosc ca să îl pot jigni..

Mă apăr în timp ce tipul brunet mă duce după un colț ascuns al cantinei, încerc să-mi stăpânesc lacrimile, dar mi se preling în josul gâtului.

- Ești nouă?

Spune în timp ce se agită ținându-și mâinile în buzunare și uitându-se cu colțul ochiului să nu vină cineva.

- Da, eu..

Aprob din cap și el îmi mângâie brațul cu palma.

- Dacă vrei să supraviețuiești aici, trebuie să te adaptezi și să nu te pui cu oameni ca Adam.

Mă avertizează în timp ce privirea lui se încruntă formăindu-se o cută pe frunte.

- Dar eu nu am vrut să creez probleme, pur și simplu colega mea de cameră..

Spun și el își ferește privirea de-a mea analizându-mă din cap până-n picioare.

- Crezi că aici contează dacă ești vinovat sau nevinovat? cei populari fac regulile și din păcate persoane ca noi trebuie să suporte.

Ca noi? probabil că și el a fost umilit, îl privesc cum își trage mânecile și se uită agitat în stânga și-n dreapta.

- Care e numele tău?

Spun după o lungă tăcere.

- Matthias.

Nu apuc să-mi întind mâna către el ca să-i spun numele meu și să facem cunoștință, colegele mele de cameră mă avertizează cu privirea și eu le urmez.

- Ți-ai găsit deja petecul?

Spune cea blondă care îmi cauzase problemele și râd amândouă în sicron.

În timp ce mergem spre camere eu îmi țin mâna-n cot și privesc în gol, nu mai aveam curaj nici să vorbesc.

- Ți-a plăcut să te tăvălești prin gunoi?

Spune una dintre ele în spatele meu, prefer să le tratez cu ignoranță în timp ce traversăm holul.

- Nu mai știi să vorbești?

Spune cea blondă și mă trage de tricou, eu mă abțin cât de mult pot și continui să merg, dar face același gest până cedez.

- Ce ar trebui să-ți zic? dacă ți-aș răspunde ar însemna că sunt de același nivel cu tine!

Mă răstesc și glasul meu puternic o lipește de perete, ea cască ochii mirată în timp ce cealaltă își ține gura întredeschisă.

- Și ești cumva la un nivel mai superior?