ADAM.

Călător nesfârșit; Capitolul șaptisprezece.

Călător nesfârșit.

Ochii săi albaștri s-au spart într-o șiroaie de lacrimi ce stăteau să cadă din colțurile ochilor, acea privire m-a sfâșiat pătrunzând până-n adâncul minții mele, rămănând prezentă de fiecare dată când clipeam. Suspin timorată, strângând-mi pleoapele fiind încă încătușată de brațele lui Cain.

Adam a aflat în cel mai vulnerabil moment al său și durerea o să-l facă să-și piardă cumpătul, nu există nicio anestezie sau morfină care să-ți confere liniștea atunci când gândurile tale circulă dureros în tine.

Cuvintele sapă-n tine, caută să-ți deschidă răni după ce-și găsesc un adăpost în mintea ta. Se adâncesc în pieptul tău și creează goluri ce îți mănâncă carnea, inima bântuie precum o fantomă în pieptul tău, iar mintea ți se descompune.

Portocaliul tulburător al cerului se coborâse asupra noastră, Cain zâmbea sătisfăcut în timp ce Adam rămăsese nemișcat. Pumnii i s-au strâns până ce unghiile i-au spintecat pielea, dinții îi scrâșneau și respirația i se agitase.

Adam se avântă spre noi înfingându-și pumnul în obrazul lui Cain, lovitura îl mutase din loc, facându-i falca să zvâcnească, începând să scuipe sânge frenetic după ce și-a amortizat căderea oprindu-se pe câlcâie. Rămân impasibilă simțindu-mi corpul cum întâmpină un tremur incontrolabil.

Adam nu îi dă șansa să se stabilizeze că îl prinde de ceafă și-l izbește cu forță de perete, Cain scânci zgomotos îmbrățisând și a 2-a lovitură fără să riposteze. Următorul pumn care se îndreaptă spre Cain îl face să-și piardă echilibrul, sângele curgându-i din colțul gurii și din nări i se ivesc fire de sânge.

Își șterge sângele cu dosul mâinii și se ridică înălțându-și bărbia asupra lui Adam, zâmbetul lui confruntă durerea și își răsucește capul urmând să năpustească asupra lui Adam.

Îi prinde pumnul înainte să facă contact cu fața lui și-i răsucește mâna la spate, lovindu-l brutal cu piciorul în abdomen, facându-l să se curbească în jos de durere. Adam își drege puterea și se ridică îndrumându-și pumnul cu putere către fața lui Cain, facându-l să se prăbușească la pământ.

Situația mă făcu să intervin între cei doi înainte să-și provoace și mai multe răni, prinzându-i cotul lui Cain și proptindu-mă între ei.

- El nu are nicio vină.

Mă uit la Adam susținându-i privirea care mistuia ca în flăcările iadului.

- Ce vrei să spui?

Articulează printre gâfâieli.

- Eu am vrut să-l sărut.

Îmi abțin lacrimile mușcându-mi cu putere obrazul pe interior.

- Cine crezi că te-a salvat din mâinile mele?

Mă apostrofează Cain din spate și dintr-odată privirea îmi derapează, siluetele lor devenind distorsionate.

- Salvat? ce dracului spui?..

Cuvintele lui Cain se aruncă cu acid asupra lui Adam și el cade într-o pasă confuză, uitându-se la ambii în mod repetat.

- Nu-ți amintești? când ne-am bătut, și..

Cu un gest necontrolabil îi astup gura lui Cain cu capul palmei.

- Oferă-mi dreptul să-i spun eu.

Îl implor vizual simțind cum lacrimile șiroiesc în josul obrajilor mei, scăldându-mi pielea.

- Despre ce dracului vorbiți?..