Prințesa din Manhattan

Capitolul 7

JUSTIN

Mi-am sunat unchiul sperând că mă va ajuta cu investigația, sperând că mă va lăsa să arunc un ochi la investigația poliției, dar nu a fost așa, mi-a spus că e imposibil. Așa că a trebuit să fac ceva, nu pot să stau și să privesc sperând mereu că cineva mă va ajuta. Uneori, când vrei ceva, îl iei. Frank mereu se interesează și de alte cazuri în afară de cele care îi sunt repartizate așa că bănuiam că a aruncat un ochi și peste acesta. Trebuia să mă strecor la el în locuință și să cercetez. Exact asta am și făcut. Cât el era plecat la o întâlnire, am folosit cheia pe care o ascunde mereu sub covorul de la intrare.

Frank mereu a avut bani, postul de detectiv al NYPD nu e prost plătit, din contră chiar, dar niciodată nu i-a plăcut să investească în lucruri care nu îi trebuie. Nu are o soție și nici copii deci locuiește singur într-un apartament normal, destul de frumos, dar neîncăpător dacă mă întrebi pe mine. Avea două dormitoare, dar bineînțeles că folosea doar unul dintre ele, iar cel de-al treilea dormitor fusese transformat într-un fel de birou, acolo unde obișnuia să investigheze cazurile pe care le avea. De obicei nu îi lua mai mult de o lună pentru un caz și credeam că așa va fi și de data asta, dar nu mai sunt așa de sigur, nu după ce am văzut ancheta.

Într-un colț al camerei era un mic dulap metalic cu sertare de sus până jos. Fiecare sertar avea documente oficiale ale poliției din New York. Mi-am dat seama că erau ordonate alfabetic așa că ar fi trebuit să fie chiar în primul sertar, dar nu era. Am aruncat o privire prin cameră și am văzut o masă într-un alt colț. Acolo se afla un dosar deschis. Asta era ceea ce căutam. Era plin de poze cu cadavrul, documente întocmite de poliție și alte chestii. Nu credeam că nu o să mă deranjeze vreodată să văd un cadavru, dar pozele astea m-au dat peste cap. Erau poze cu cadavrul la scena crimei și câteva de la morgă, înainte de autopsie. M-am uitat peste fiecare poză de pe masa respectivă. Cum nu avea voie să aducă dovezile acasă, Frank avea câte o poză cu fiecare. Nu e nimic care să ajute la rezolvarea acestui caz, dovezile nu sunt prea multe, nici nu mă mir de faptul că nici poliția și nici F.B.I. nu au ajuns la o concluzie. Dar dacă sunt convins de ceva acel lucru este că asta nu este crima perfectă. Singura dovadă pe care o au este un glonț, un simplu glonț auriu. Nici o amprentă găsită, nimic, absolut nimic. Lipsește însă un lucru important din această anchetă, un lucru care poate ajuta foarte mult, rezultatele autopsiei.

Am plecat să mă întâlnesc cu Rachel, în Brooklyn, la o cafenea, și i-am spus tot ce am aflat.

-Și cum le putem obține? întreabă Rachel.

-Nu am nici o idee, dar sunt sigur că vom găsi o cale.

-Trebuie să știi ceva. Antrenorul de hockey l-a vizitat pe tata în dimineața în care a murit.

-Javier?

-Nu știu cum îl cheamă, dar știu că... Nu ți se pare ceva suspect?

-Crezi că Javier ți-a ucis tatăl?

-E singurul lucru care are sens, Justin. Ascultă, nu o să acuz fără dovezi, dar ar trebui să vorbești cu el, află cât poți de mult, pentru că îți jur, dacă e responsabil de așa ceva sunt în stare să îl omor.

-Ce te face să crezi că el e vinovat? Faptul că ți-a vizitat tatăl în dimineața cu pricina?

-Asta și prezența lui la înmormântare. Se comporta ciudat. Nu înțeleg de unde îl cunoaște tata oricum. Ai spus că are douăzeci și doi de ani. Ce legătură ar putea avea cu tata. Poți să afli de unde se cunosc?

-Pot încerca.

Rachel are dreptate, trebuie să recunosc, faptul că Javier îl cunoaște pe tatăl ei e destul de suspicios, dar asta nu înseamnă nimic. Trebuie să verific, dacă e cum crede Rachel, nu sunt sigur că vreau să mai continui investigația. Și dacă am avut încredere în persoana care nu trebuia? Dacă Javier este cu adevărat vinovat de moartea lui Robert asta dovedește că am avut din nou încredere în cine nu trebuie. Markus, tata, avea dreptate, sunt slab, sunt fraier, mă las păcălit de cei din jur. Dar încă sper că ăsta nu e cazul.

Discuția mea cu Rachel a fost întreruptă de apelul lui Josh. A găsit o poză într-un album al școlii, o poză cu Robert și încă cineva, un băiat, îmi aduce aminte de cineva, dar nu îmi dau seama de cine. Poza a fost făcută în urmă cu ceva timp și după cum spune Josh, pe atunci Robert era profesor la școala noastră. De asemenea, a spus că poza era într-un album vechi găsit la școală și era însoțită de un text.

"Mulțumesc pentru toată educația pe care mi-ai oferit-o, tată."

-Robert a mai avut un fiu, afirm eu și Rachel mă aprobă. Dar cum? Nu l-ai văzut niciodată?

-Din câte îmi amintesc, nu... spune Rachel.

Cum e posibil ca Robert să fi avut un fiu de care nu știe nimeni. E imposibil dacă mă întrebi pe mine, doar dacă nu e fiul lui. Dar asta nu are sens, specifică foarte clar. Dacă a avut cu adevărat un fiu, unde este acum, de ce nu știe nimeni nimic despre el?

-Dacă ce scrie în album e adevărat cred că am mai găsit un suspect, aud vocea lui Rachel venind din dreapta mea.